Language of document : ECLI:EU:F:2013:132

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

18 septembrie 2013

Cauza F‑76/12

Sabine Scheidemann

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționar – Transfer interinstituțional – Articolele 43 și 45 din statut – Promovare – Puncte de merit – Egalitate de tratament – Autonomia instituțiilor”

Obiectul:      Acțiune introdusă în conformitate cu articolul 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care doamna Scheidemann solicită, în esență, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei Europene din 13 octombrie 2011 referitoare la transformarea punctelor de merit pe care le‑a dobândit în cadrul Parlamentului European și a aceleia privind lista funcționarilor promovați în cadrul exercițiului de evaluare și de promovare 2011 (publicată în Informations administratives nr. 48-2011 din 27 octombrie 2011) în măsura în care aceasta nu cuprinde numele său și, pe de altă parte, obligarea Comisiei să îi plătească daune interese, evaluate provizoriu și ex æquo et bono la 20 000 de euro, cu titlu de reparare a prejudiciului material pe care l‑ar fi suferit ca urmare a acestei decizii

Decizia:      Respinge acțiunea. Doamna Scheidemann suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Întindere – Autonomia instituțiilor – Funcționar care și‑a exercitat dreptul la mobilitate interinstituțională – Competență partajată în materie de evaluare a meritelor și de promovare – Inexistență – Obligația de a aplica dispozițiile interne ale fostei instituții în ceea ce privește atribuirea punctelor de merit și promovarea – Inexistență

(Statutul funcționarilor, art. 43, 45 și 110)

Deși, potrivit principiului unicității funcției publice, astfel cum este prevăzut la articolul 9 alineatul (3) din Tratatul de la Amsterdam, toți funcționarii tuturor instituțiilor Uniunii sunt supuși unui statut unic, un asemenea principiu nu implică faptul că instituțiile trebuie să facă uz în mod similar de puterea de apreciere care le‑a fost recunoscută prin statut. Dimpotrivă, în gestionarea personalului lor, acestea beneficiază de un principiu al autonomiei. De altfel, articolul 43 din statut face trimitere în această privință la dispozițiile generale de punere în aplicare adoptate de fiecare instituție în vederea stabilirii condițiilor în care competența, eficiența și conduita în serviciu ale fiecărui funcționar fac obiectul unui raport de evaluare. În plus, în general, articolul 110 din statut permite instituțiilor, sub anumite condiții de formă, să prevadă dispoziții generale de aplicare care să stabilească modalitățile adecvate pentru asigurarea punerii în aplicare a statutului, și aceasta cu titlu excepțional, cu alte cuvinte, atunci când dispozițiile sunt lipsite de claritate și de precizie într‑o asemenea măsură încât nu se pretează la o aplicare lipsită de arbitrar. După cum rezultă din articolul 2 alineatul (2), statutul nu prevede competența partajată în materie de evaluare a meritelor și de promovare a personalului, în special în cazul transferului interinstituțional, și fiecare instituție este îndreptățită să adopte, pentru punerea în aplicare a articolelor 43 și 45 din statut, propriul cadru de reglementare prin dispoziții generale de aplicare adoptate în temeiul articolului 110 din statut.

În cazul unui funcționar care a fost transferat într‑o altă instituție, a impune noii instituții obligația să aplice dispozițiile interne ale vechii instituții în ceea ce privește atribuirea punctelor de merit și promovarea, în special măsurile de punere în aplicare, pentru stabilirea punctelor de promovare ar avea drept efect să creeze, la aprecierea meritelor, o diferență de tratament între funcționarii noii instituții, potrivit criteriului dacă au practicat sau nu au practicat mobilitatea între instituții. În această privință, revine instituțiilor, pe de o parte, sarcina de a se asigura că mobilitatea nu contravine desfășurării carierei funcționarilor care fac obiectul acesteia și, pe de altă parte, că funcționarii transferați nu au fost penalizați în cadrul unui exercițiu de promovare.

(a se vedea punctele 26-28 și 32)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 9 iulie 1997, Echauz Brigaldi și alții/Comisia, T‑156/95, punctul 53

Tribunalul Funcției Publice: 5 iulie 2011, V/Parlamentul European, F‑46/09, punctul 135