ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a treia)

30 iunie 2011

Cauza F‑14/10

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Asigurări sociale – Accident – Procedură de recunoaștere a unei invalidități permanente parțiale în sensul articolului 73 din statut – Durata procedurii – Acțiune în despăgubire – Acțiune vădit nefondată – Articolul 94 din Regulamentul de procedură”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Marcuccio solicită în esență obligarea Comisiei să îl despăgubească pentru prejudiciul material și moral pe care l‑ar fi suferit ca urmare a duratei nerezonabile a procedurii de recunoaștere, în conformitate cu articolul 73 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, a unei invalidități permanente parțiale ca urmare a unui accident din viața privată căruia i‑a fost victimă la 12 septembrie 2003

Decizia:      Respinge acțiunea ca fiind vădit nefondată. Obligă reclamantul să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană. Obligă reclamantul la plata către Tribunal a sumei de 1 000 de euro în temeiul articolului 94 din Regulamentul de procedură.

Sumarul ordonanței

Funcționari – Asigurări sociale – Asigurare pentru accident și boală profesională – Aviz medical – Respectarea unui termen rezonabil

(Statutul funcționarilor, art. 73; Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională, art. 19 și 21)

Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri administrative se apreciază în funcție de împrejurările proprii fiecărei cauze și, în special, de contextul acesteia, de diferitele etape procedurale pe care le‑a parcurs instituția, de comportamentul părților în cursul procedurii, de complexitatea, precum și de miza litigiului pentru diferitele părți interesate.

În materia funcției publice, instituția este responsabilă de celeritatea lucrărilor medicilor pe care îi desemnează pentru a emite concluziile prevăzute la articolele 19 și 21 din Reglementarea privind asigurarea împotriva riscurilor de accident și de boală profesională. Cu toate acestea, în măsura în care se dovedește că o întârziere poate fi cauzată de comportamentul dilatoriu, chiar obstrucționist, al funcționarului, instituția nu poate fi considerată responsabilă pentru această întârziere.

(a se vedea punctele 49 și 50)

Trimitere la:

Curte: 17 decembrie 1998, Baustahlgewebe/Comisia, C‑185/95 P, punctul 29; 16 iulie 2009, Der Grüne Punkt‑Duales System Deutschland/Comisia, C‑385/07 P, punctele 181-188

Tribunalul de Primă Instanță: 22 octombrie 1997, SCK și FNK/Comisia, T‑213/95 și T‑18/96, punctul 57; 11 aprilie 2006, Angeletti/Comisia, T‑394/03, punctul 154

Tribunalul Funcției Publice: 1 iulie 2010, Füller‑Tomlinson/Parlamentul European, F‑97/08, punctul 167, care face obiectul unui recurs în fața Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑390/10 P