Language of document : ECLI:EU:F:2007:15

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

25 ianuarie 2007

Cauza F‑55/06

Augusto de Albuquerque

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcționari – Schimbarea repartizării – Articolul 7 alineatul (1) din statut – Eroare vădită de apreciere – Principiul egalității de tratament – Abuz de putere – Interesul serviciului”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care domnul de Albuquerque solicită anularea deciziei din 23 septembrie 2005 a directorului general al Direcției Generale „Societatea Informațională și Media” din cadrul Comisiei, prin care i‑a fost schimbată repartizarea, fiind numit în funcția de șef al unității G.2 „Micro- și nanosisteme”, precum și a deciziei din 2 februarie a autorității împuternicite să facă numiri prin care a fost respinsă reclamația pe care a formulat‑o împotriva deciziei atacate

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului

[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]

2.      Procedură – Probă – Acțiune împotriva unei decizii de schimbare a repartizării unui funcționar

3.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului [Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]

4.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului [Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]

1.      Din moment ce s‑a apreciat că o decizie nu este contrară interesului serviciului, nu se pune problema unui abuz de putere. Acesta este cazul unei decizii de schimbare a repartizării adoptate pentru a pune capăt unei situații administrative care nu mai putea fi menținută, atunci când unele dificultăți de relaționare interne cauzează tensiuni care aduc atingere bunei funcționări a serviciului. În această privință, nu prezintă importanță stabilirea persoanei responsabile de incidentele în cauză și nici chiar dacă reproșurile formulate sunt întemeiate.

(a se vedea punctele 60, 61 și 89)

Trimitere la:

Curte: 12 iulie 1979, List/Comisia, 124/78, Rec., p. 2499, punctul 13, 14 iulie 1983, Nebe/Comisia, 176/82, Rec., p. 2475, punctul 25, 7 martie 1990, Hecq/Comisia, C‑116/88 și C‑149/88, Rec., p. I‑599, punctul 22, 12 noiembrie 1996, Ojha/Comisia, C‑294/95 P, Rec., p. I‑5863, punctul 41

Tribunalul de Primă Instanță: 10 iunie 1992, Eppe/Comisia, T‑59/91 și T‑79/91, Rec., p. II‑2061, punctul 57, 22 ianuarie 1998, Costacurta/Comisia, T‑98/96, RecFP, p. I‑A‑21 și II-49, punctul 39, 28 mai 1998, W/Comisia, T‑78/96 și T‑170/96, RecFP, p. I‑A‑239 și II‑745, punctul 88, 17 noiembrie 1998, Gómez de Enterría y Sanchez/Parlamentul European, T‑131/97, RecFP, p. I‑A‑613 și II‑1855, punctul 62, 6 martie 2001, Campoli/Comisia, T‑100/00, RecFP, p. I‑A‑71 și II‑347, punctele 45 și 63, 28 octombrie 2004, Meister/OAPI, T‑76/03, RecFP, p. I‑A‑325 și II-1477, punctele 79 și 80, 24 noiembrie 2005, Marcuccio/Comisia, T‑236/02, RecFP, p. I‑A‑365 și II‑1621, punctul 182

2.      Pentru a se apăra și, în special, pentru a demonstra temeinicia motivelor invocate în susținerea deciziei de schimbare a repartizării atacate în fața instanței comunitare, administrația poate să se prevaleze în mod valabil de o notă a reclamantului, revelatoare pentru existența unei tensiuni care aduce atingere bunei funcționări a serviciului, chiar dacă această notă, având mențiunea „personal și confidențial”, nu a fost transmisă formal destinatarului, superiorul ierarhic al reclamantului, dar a fost comunicată de către acesta altor persoane din conducerea serviciului, aceste împrejurări neputând să îi înlăture forța probantă.

(a se vedea punctul 64)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 18 septembrie 1996, Postbank/Comisia, T‑353/94, Rec., p. II‑921, punctele 67 și 68

3.      Faptul că o decizie de schimbare a repartizării unui funcționar în interesul serviciului, ca o consecință a dificultăților sale de relaționare cu superiorii, s‑a combinat cu schimbarea repartizării altor funcționari ca urmare a unei operațiuni ce ține de mobilitatea obligatorie prevăzută de un act intern adoptat de administrație nu este de natură să îi pună în discuție legalitatea.

(a se vedea punctul 70)

4.      În cadrul unei schimbări a repartizării care implică mai mulți funcționari, unul dintre aceștia fiind repartizat în interesul serviciului, ca o consecință a dificultăților sale de relaționare cu superiorii, ceilalți – ca urmare a unei operațiuni ce ține de mobilitatea obligatorie prevăzută de un act intern adoptat de administrație, nu se poate face nicio comparație între primul și aceștia din urmă, care, nefiind implicați într‑un conflict personal, se află într‑o situație diferită de a sa. Faptul că administrația a ținut seama de refuzul de a fi repartizat într‑un anumit post formulat de funcționarul căruia i‑a fost schimbată repartizarea ca urmare a mobilității obligatorii, dar nu și de același refuz formulat de funcționarul căruia i‑a fost schimbată repartizarea în interesul serviciului nu constituie, așadar, o discriminare.

(a se vedea punctele 92 și 94)