HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
29 septembrie 2011
Cauza F‑9/07
Pilar Angé Serrano
împotriva
Parlamentului European
„Funcție publică – Funcționari – Trecere la o altă categorie sub imperiul vechiului statut – Norme tranzitorii de încadrare în grad la 1 mai 2004 – Decizia biroului Parlamentului European din 13 februarie 2006 – Reîncadrare pe baza salariului funcționarilor care beneficiază de o indemnizație compensatorie – Factorul de multiplicare aplicabil – Pierderea punctelor de promovare – Cerere de despăgubire”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Angé Serrano solicită anularea deciziei Parlamentului European din 20 martie 2006 prin care a fost reîncadrată în gradul B*6, treapta 8, începând cu 1 mai 2004, precum și obligarea Parlamentului European la plata unor despăgubiri pentru repararea prejudiciului material și moral
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată. Consiliul, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Procedură – Autoritate de lucru judecat – Întindere
2. Funcționari – Carieră – Introducerea unei noi structuri prin Regulamentul nr. 723/2004 – Încălcarea principiului egalității de tratament – Inexistență
(art. 336 TFUE; Statutul funcționarilor, anexa XIII, art. 2 și 10; Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului)
3. Funcționari – Obligația de solicitudine care incumbă administrației –Conținut – Limite
1. Pentru a garanta deopotrivă stabilitatea dreptului și a raporturilor juridice și o bună administrare a justiției, este necesar ca deciziile jurisdicționale devenite definitive după epuizarea căilor de atac disponibile sau după expirarea termenelor prevăzute pentru aceste căi de atac să nu mai poată fi contestate.
Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri se poate opune admiterii unei acțiuni dacă aceasta, fiind la originea hotărârii în cauză, a avut aceleași părți și același obiect și a fost întemeiată pe aceeași cauză. Autoritatea de lucru judecat privește însă numai aspectele de fapt și de drept care au fost în mod efectiv sau necesar soluționate prin decizia judiciară în cauză.
(a se vedea punctele 41-43)
Trimitere la:
Curte: 19 februarie 1991, Italia/Comisia, C‑281/89, punctul 14; 30 septembrie 2003, Köbler, C‑224/01, punctul 38; 28 noiembrie 1996, Lenz/Comisia, C‑277/95 P, punctul 50; 16 martie 2006, Kapferer, C‑234/04, punctul 20
Tribunalul Uniunii Europene: 25 iunie 2010, Imperial Chemical Industries/Comisia, T‑66/01, punctele 196 și 197 și jurisprudența citată
2. Funcționarii care au reușit la un concurs intern de trecere la o altă categorie sub imperiul vechiului statut nu se găsesc în aceeași situație de drept și de fapt cu funcționarii care nu au reușit la un astfel de concurs. Primii au dobândit, în conformitate cu normele din statut, perspective de carieră mai bune în raport cu ceilalți, aspect de care s‑a ținut seama în dispozițiile tranzitorii din anexa XIII la statut.
Prin urmare, întrucât, prin adoptarea unui nou statut, legiuitorul a remodelat întregul sistem al carierelor în vigoare până atunci, acesta nu poate fi obligat să reproducă identic ierarhia gradelor din vechiul statut, în caz contrar aducându‑se atingere posibilității sale de a efectua modificări statutare. În acest context, simpla comparație a rangurilor ierarhice anterioare și ulterioare reformei statutului nu este determinantă pentru a aprecia conformitatea noului statut cu principiul egalității de tratament.
Noul statut diferențiază cariera funcționarilor care aparțineau, sub imperiul vechiului statut, diferitelor grade ale ierarhiei și asigură celor care au reușit la un concurs de trecere la o altă categorie perspective de carieră diferite de cele ale funcționarilor care nu au reușit la același concurs. În special, regimul tranzitoriu și mai ales articolul 10 alineatele (1) și (2) din anexa XIII la statut, prin intermediul normei privind blocarea evoluției carierei și al normei privind fixarea coeficienților de promovare pentru diferitele grade, asigură perspective de carieră mai bune pentru funcționarii cu grade mai înalte sub imperiul vechiului statut și, în consecință, pentru cei care au avansat în grad în urma reușitei la un concurs de trecere la o altă categorie.
(a se vedea punctele 64, 66 și 67)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 18 septembrie 2008, Angé Serrano, T‑47/05, punctele 145-147
3. Obligația de solicitudine, precum și principiul bunei administrări presupun în special că, atunci când se pronunță cu privire la situația unui funcționar, autoritatea competentă ia în considerare toți factorii care ar putea să îi influențeze decizia și, procedând astfel, ține seama nu numai de interesul serviciului, ci și de cel al funcționarului respectiv.
Efectul acestei obligații de solicitudine nu poate fi în niciun caz acela că administrația trebuie să acționeze într‑un mod care este contrar dispozițiilor aplicabile. În special, respectiva obligație nu poate determina administrația să confere unei dispoziții a dreptului Uniunii un efect care nu ar fi compatibil cu termenii clari și preciși ai acestei dispoziții. Prin urmare, un reclamant nu poate invoca obligația de solicitudine pentru a obține avantaje care, potrivit statutului, nu îi pot fi acordate.
(a se vedea punctele 88 și 89)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 2 martie 2004, Di Marzio/Comisia, T‑14/03, punctele 99 și 100 și jurisprudența citată