HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a treia)

1 iulie 2010

Cauza F‑40/09

Radek Časta

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică — Concurs general — Neadmitere la proba orală — Cerere de reexaminare — Obligație de motivare — Experiența profesională cerută — Depunere tardivă a unui certificat — Principiul egalității de tratament — Acțiune în anulare — Acțiune în despăgubire”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Časta solicită, pe de o parte, anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 22 decembrie 2008 de confirmare a deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AD/107/07 în domeniul dreptului din 9 iunie 2008 de a nu‑l admite la proba orală și, pe de altă parte, repararea pretinsului prejudiciu material și moral suferit în urma acestei decizii

Decizia: Respinge acțiunea. Reclamantul suportă totalitatea cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Acțiune — Act cauzator de prejudicii — Decizie adoptată după reexaminarea unei decizii anterioare

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1)]

2.      Funcționari — Concurs — Comisie de evaluare — Refuzul admiterii la probe — Obligația de motivare — Întindere

(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)

3.      Funcționari — Concurs — Concurs pe bază de dosare și de examene — Anunț pentru ocuparea unui post vacant — Obiect

[Statutul funcționarilor, anexa III, art. 1 alin. (1)]

4.      Funcționari — Concurs — Concurs pe bază de dosare și de examene — Condiții de admitere — Stabilire prin anunțul de concurs — Aprecierea experienței profesionale a candidaților de către comisia de evaluare — Control jurisdicțional — Limite

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 2 și 5)

5.      Funcționari — Concurs — Concurs pe bază de dosare și de examene — Criterii de selecție — Experiența profesională a candidaților

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 5)

6.      Funcționari — Concurs — Concurs pe bază de dosare și de examene — Condiții de admitere — Depunerea de înscrisuri justificative pentru admiterea la probe

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 2 și 5)

7.      Funcționari — Egalitate de tratament — Limite — Avantaj acordat ilegal

8.      Funcționari — Acțiune — Cerere de despăgubiri legată de o acțiune în anulare — Respingere a cererii de anulare care determină respingerea cererii de despăgubire

(Statutul funcționarilor, art. 91)

1.      Atunci când o parte a cărei cerere de admitere la un concurs organizat de instituțiile Uniunii a fost respinsă solicită reexaminarea acestei decizii de respingere în temeiul unei anumite prevederi obligatorii pentru administrație, actul care lezează, în sensul articolului 90 alineatul (2) sau, dacă este cazul, al articolului 91 alineatul (1) din statut, este reprezentat de decizia adoptată de comisia de evaluare după reexaminare. De asemenea, această decizie adoptată după reexaminare face să curgă termenul de reclamație și de introducere a acțiunii, fără a fi nevoie să se verifice dacă într‑o astfel de situație decizia menționată poate fi eventual considerată un act pur confirmativ.

(a se vedea punctul 27)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 23 ianuarie 2002, Gonçalves/Parlamentul European, T‑386/00, RecFP, p. I‑A‑13 și II‑55, punctul 39; 7 iunie 2005, Cavallaro/Comisia, T‑375/02, RecFP, p. I‑A‑151 și II‑673, punctul 58; 31 ianuarie 2006, Giulietti/Comisia, T‑293/03, RecFP, p. I‑A‑2‑5 și II‑A‑2‑19, punctul 29

2.      Potrivit articolului 25 al doilea paragraf din statut, orice decizie individuală luată în temeiul statutului și care lezează trebuie motivată. Obligația de motivare a unei decizii care lezează are ca scop, pe de o parte, să furnizeze persoanei interesate indicațiile necesare pentru a ști dacă decizia este sau nu este întemeiată și, pe de altă parte, să facă posibil controlul jurisdicțional al acesteia. O astfel de obligație are ca obiectiv în special să permită persoanei interesate să cunoască motivele care stau la baza unei decizii adoptate în privința sa pentru a‑i permite eventual să exercite căile de atac necesare pentru apărarea drepturilor și intereselor sale.

În ceea ce privește, în mod specific, deciziile de refuz al admiterii la concurs, comisia de evaluare din cadrul concursului trebuie să indice cu precizie care sunt condițiile din anunțul de concurs pe care a considerat că nu le îndeplinește candidatul.

(a se vedea punctul 42)

Trimitere la:

Curte: 26 noiembrie 1981, Michel/Parlamentul European, 195/80, Rec., p. 2861, punctul 22; 4 iulie 1996, Parlamentul European/Innamorati, C‑254/95 P, Rec., p. I‑3423, punctul 23

Tribunalul de Primă Instanță: 20 iunie 1990, Burban/Parlamentul European, T‑133/89, Rec., p. II‑245, punctul 43; 21 noiembrie 2000, Carrasco Benítez/Comisia, T‑214/99, RecFP, p. I‑A‑257 și II‑1169, punctul 173; Gonçalves/Parlamentul European, citată anterior, punctul 62; 23 ianuarie 2003, Angioli/Comisia, T‑53/00, RecFP, p. I‑A‑13 și II‑73, punctul 67; 27 martie 2003, Martínez Páramo și alții/Comisia, T‑33/00, RecFP, p. I‑A‑105 și II‑541, punctul 43; 25 martie 2004, Petrich/Comisia, T‑145/02, RecFP, p. I‑A‑101 și II‑447, punctul 54

3.      Comisia de evaluare din cadrul unui concurs este ținută de textul anunțului de concurs și în special de condițiile de admitere care figurează în cuprinsul acestuia. Astfel, rolul esențial al anunțului de concurs, în modalitatea în care a fost conceput prin statut, constă în a informa persoanele interesate într‑un mod cât mai exact posibil cu privire la natura condițiilor impuse pentru ocuparea postului respectiv, pentru a le crea posibilitatea de a aprecia, pe de o parte, dacă este cazul să își depună candidatura și, pe de altă parte, care înscrisuri justificative prezintă importanță pentru lucrările comisiei de evaluare și trebuie să fie anexate, așadar, actului de candidatură.

(a se vedea punctul 56)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Gonçalves/Parlamentul European, citată anterior, punctul 73; Petrich/Comisia, citată anterior, punctul 34

4.      Comisia de evaluare din cadrul unui concurs are răspunderea de a aprecia, de la caz la caz, dacă experiența profesională pe care o prezintă fiecare candidat corespunde nivelului impus prin anunțul de concurs. Comisia de evaluare dispune în această privință de o putere discreționară, în cadrul dispozițiilor din statut referitoare la procedurile de concurs, în ceea ce privește aprecierea atât a naturii și a duratei experienței profesionale anterioare a candidaților, cât și a raportului mai mult sau mai puțin apropiat pe care îl are aceasta cu exigențele postului care trebuie ocupat. Astfel, în cadrul controlului său de legalitate, Tribunalul Funcției Publice trebuie să se limiteze la verificarea împrejurării dacă o eroare vădită nu a viciat exercitarea acestei atribuții.

(a se vedea punctul 58)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 13 decembrie 1990, González Holguera/Parlamentul European, T‑115/89, Rec., p. II‑831, publicată în extras, punctul 54; 28 noiembrie 1991, Van Hecken/CES, T‑158/89, Rec., p. II‑1341, punctul 22; Carrasco Benítez/Comisia, citată anterior, punctele 69‑71; Petrich/Comisia, citată anterior, punctul 37

Tribunalul Funcției Publice: 14 iunie 2007, De Meerleer/Comisia, F‑121/05, RepFP, p. I‑A‑1‑161 și II‑A‑1‑865, punctul 116

5.      În cadrul unui concurs, documentele referitoare la experiența profesională a unui candidat redactate personal de către acesta reprezintă opinia candidatului cu privire la propria experiență, conținutul acestor documente corespunzând cu cel al unui curriculum vitae. În măsura în care astfel de documente nu se pretează în principiu unei verificări obiective de natură să permită comisiei de evaluare din cadrul concursului o analiză aprofundată a experienței profesionale necesare, ele nu pot fi luate în considerare ca fiind înscrisuri justificative privind condiția experienței profesionale, ci ca reprezentând numai o parte din curriculum vitae al candidatului.

(a se vedea punctul 64)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 27 septembrie 2006, Blackler/Parlamentul European, T‑420/04, RecFP, p. I‑A‑2‑185 și II‑A‑2‑943, punctul 49

6.      Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admitere, comisia de evaluare din cadrul unui concurs poate să țină seama numai de indicațiile furnizate de candidați în actul lor de candidatură și de înscrisurile justificative pe care aceștia trebuie să le depună în susținerea candidaturii. Comisia de evaluare nu este obligată să efectueze cercetări pentru a verifica dacă candidații îndeplinesc toate condițiile impuse prin anunțul de concurs. Astfel, în cazul în care dispozițiile clare ale unui anunț de concurs prevăd fără echivoc obligația de a anexa la actul de candidatură înscrisuri justificative, neexecutarea acestei obligații de către un candidat nu poate abilita și, cu atât mai mult, nu poate obliga comisia de evaluare sau autoritatea împuternicită să facă numiri să acționeze în contradicție cu acest anunț de concurs.

(a se vedea punctele 67 și 71)

Trimitere la:

Curte: 31 martie 1992, Burban/Parlamentul European, C‑255/90 P, Rec., p. I‑2253, punctul 12

Tribunalul de Primă Instanță: Carrasco Benítez/Comisia, citată anterior, punctul 77; Gonçalves/Parlamentul European, citată anterior, punctul 74; Petrich/Comisia, citată anterior, punctele 45‑49

7.      Respectarea principiului egalității de tratament trebuie să se concilieze cu respectarea principiului legalității, ceea ce înseamnă că nimeni nu poate invoca în beneficiul său o nelegalitate săvârșită în favoarea altuia. O eventuală nelegalitate săvârșită în privința altor candidați la un concurs, care nu sunt părți la procedură, nu poate conduce Tribunalul Funcției Publice la constatarea unei discriminări și, prin urmare, a unei nelegalități în privința unui candidat. O astfel de abordare ar echivala cu consacrarea principiului „egalității de tratament în nelegalitate”. Or, nu se poate pune problema unei egalități în nelegalitate, din moment ce principiul nediscriminării nu poate sta la baza vreunui drept la aplicarea nediscriminatorie a unui tratament nelegal.

(a se vedea punctele 88 și 89)

Trimitere la:

Curte: 4 iulie 1985, Williams/Curtea de Conturi, 134/84, Rec., p. 2225, punctul 14

Tribunalul de Primă Instanță: 14 mai 1998, SCA Holding/Comisia, T‑327/94, Rec., p. II‑1373, punctul 160; 20 martie 2002, LR AF 1998/Comisia, T‑23/99, Rec., p. II‑1705, punctul 367; 11 septembrie 2002, Pfizer Animal Health/Consiliul, T‑13/99, Rec., p. II‑3305, punctul 479; 16 noiembrie 2006, Peróxidos Orgánicos/Comisia, T‑120/04, Rec., p. II‑4441, punctul 77

Tribunalul Funcției Publice: 21 februarie 2008, Skoulidi/Comisia, F‑4/07, RepFP, p. I‑A‑1‑47 și II‑A‑1‑229, punctul 81

8.      În cadrul acțiunilor formulate de funcționari, cererile de reparare a unui prejudiciu trebuie respinse în măsura în care prezintă o strânsă legătură cu cererile de anulare care au fost ele înseși respinse fie ca inadmisibile, fie ca nefondate.

(a se vedea punctul 94)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 15 mai 1997, N/Comisia, T‑273/94, RecFP, p. I‑A‑97 și II‑289, punctul 159; 30 septembrie 2003, Martínez Valls/Parlamentul European, T‑214/02, RecFP, p. I‑A‑229 și II‑1117, punctul 43; 13 decembrie 2005, Cwik/Comisia, T‑155/03, T‑157/03 și T‑331/03, RecFP, p. I‑A‑411 și II‑1865, punctul 207

Tribunalul Funcției Publice: 29 septembrie 2009, Wenning/Europol, F‑114/07, RepFP, p. I‑A‑1‑363 și II‑A‑1‑1935, punctul 210