Cerere de decizie preliminară introdusă de Lietuvos Aukščiausiojo Teismo (Lituania) la 4 februarie 2019 – E. E.
(Cauza C-80/19)
Limba de procedură: lituaniana
Instanța de trimitere
Lietuvos Aukščiausiasis Teismas
Părțile din procedura principală
Recurentă: E. E.
Celelalte părți din procedura de recurs: Kauno miesto 4-ojo notaro biuro notarė Virginija Jarienė, K.-D. E.
Întrebările preliminare
Trebuie să se considere că într-o situație precum cea în speță – în care un resortisant lituanian a cărui reședință obișnuită la data decesului său a fost probabil în alt stat membru, dar care în orice caz nu a rupt niciodată legăturile sale cu țara natală și care, printre altele, a întocmit anterior decesului un testament în Lituania și a lăsat toate bunurile moștenitorului său, cetățean lituanian, iar la momentul deschiderii succesiunii s-a stabilit că întregul patrimoniu succesoral este format din bunuri imobile situate doar în Lituania și un resortisant al celuilalt stat membru în cauză, soțul supraviețuitor, și-a exprimat în mod clar intenția de a renunța la toate drepturile asupra patrimoniului succesoral, nu a participat la procedura judiciară inițiată în Lituania și a fost de acord cu competența instanțelor lituaniene și cu aplicarea dreptului lituanian – succesiunea are elemente de extraneitate în sensul Regulamentului nr. 650/2012 și este necesar să i se aplice acest regulament?
Un notar lituanian care deschide o cauză succesorală, emite un certificat de moștenitor și desfășoară alte acțiuni necesare pentru revendicarea de către moștenitor a drepturilor sale trebuie să fie considerat ca fiind o „instanță judecătorească” în sensul articolului 3 punctul 2 din Regulamentul nr. 650/20121 , având în vedere că, în cadrul activităților lor, notarii respectă principiile imparțialității și independenței, deciziile lor sunt obligatorii pentru ei înșiși și pentru autoritățile judiciare, iar acțiunile lor pot face obiectul unor proceduri judiciare?
În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua întrebare, certificatele de moștenitor emise de notarii lituanieni trebuie considerate ca fiind hotărâri în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 650/2012 și, din acest motiv, este necesară stabilirea competenței pentru eliberarea lor?
În cazul unui răspuns negativ la cea de a doua întrebare, dispozițiile articolelor 4 și 59 din Regulamentul nr. 650/2012 (împreună sau separat, dar fără limitare la articolele respective) trebuie interpretate în sensul că notarii lituanieni pot să emită certificate de moștenitor fără respectarea normelor generale privind competența și că asemenea certificate sunt considerate instrumente autentice care generează consecințe juridice și în alte state membre?
Articolul 4 din Regulamentul nr. 650/2012 (sau alte dispoziții din cuprinsul său) trebuie interpretat în sensul că reşedinţa obişnuită a defunctului poate fi stabilită doar într-un anumit stat membru?
Dispozițiile articolelor 4, 5, 7 și 22 din Regulamentul nr. 650/2012 (împreună sau separat, dar fără limitare la articolele menționate) trebuie interpretate și aplicate astfel încât, în prezenta cauză, în concordanță cu faptele prezentate în cadrul primei întrebări, este necesar să se concluzioneze că părțile interesate au fost de acord cu competența instanțelor din Lituania și cu aplicarea dreptului lituanian?
____________
1 Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor (JO 2012, L 201, p. 107).