Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Rechtbank Den Haag, zittingsplaats Haarlem (Țările de Jos) la 14 martie 2019 – R.N.N.S./Minister van Buitenlandse Zaken

(Cauza C-225/19)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Rechtbank Den Haag, zittingsplaats Haarlem

Părțile din procedura principală

Reclamant: R.N.N.S.

Pârât: Minister van Buitenlandse Zaken

Întrebările preliminare

În cazul unei acțiuni, în sensul articolului 32 alineatul (3) din Codul de vize1 , formulată împotriva unei decizii finale de refuz al unei vize pentru motivul menționat la articolul 32 alineatul (1) teza introductivă și litera (a) punctul (vi) din Codul de vize, este vorba despre o cale de atac eficientă în sensul articolului 47 din carta UE în următoarele circumstanțe:

– în motivarea deciziei, statul membru s-a limitat la a afirma: „sunteți considerat de unul sau mai multe state membre ca reprezentând o amenințare pentru ordinea publică, siguranța internă sau sănătatea publică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 19 sau 21 din Codul Frontierelor Schengen, sau relațiile internaționale ale unuia sau mai multora din statele membre”;

– statul membru nu precizează în decizie sau în acțiunea formulată care motiv sau motive specifice sunt invocate, din cele patru menționate la articolul 32 alineatul (1) teza introductivă și litera (a) punctul (vi) din Codul de vize;

– în acțiunea formulată, statul membru nu furnizează informații suplimentare privind conținutul sau o susținere a motivului sau motivelor care stau la baza obiecțiilor celuilalt stat membru (celorlalte state membre)?

În circumstanțele prezentate la întrebarea 1, este vorba de bună administrare în sensul articolului 41 din carta UE, în special în baza obligației administrației de a-și motiva deciziile?

    a. Întrebările 1 și 2 trebuie să primească alt răspuns dacă, în decizia finală cu privire la viză, statul membru face referire la o cale de atac, efectiv existentă și specificată în mod suficient de clar în celălalt stat membru, împotriva autorității responsabile, nominalizate individual, din acest alt stat membru (sau state membre) care a (au) formulat obiecțiile menționate la articolul 32 alineatul (1) teza introductivă și litera (a) punctul (vi) din Codul de vize, cale de atac în care poate fi abordat acest motiv de refuz?

b. Pentru un răspuns afirmativ la întrebarea 1 în legătură cu întrebarea 3.a, este necesar ca decizia din acțiunea formulată în și împotriva statului membru care a luat decizia finală să fie suspendată până la momentul în care solicitantul a putut face uz de calea de atac în celălalt stat membru (sau celelalte state membre) și, dacă solicitantul face uz de aceasta, până la momentul în care se pronunță decizia (finală) cu privire la această acțiune?

Pentru răspunsurile la întrebări, este important dacă statului membru (sau statelor membre) (sau autorității din statul sau statele membre) care a (au) formulat obiecțiile împotriva eliberării vizei i (li) se poate oferi posibilitatea să acționeze în calitate de al doilea pârât în cadrul acțiunii împotriva deciziei finale cu privire la viză și, astfel, i (li) se poate permite să prezinte o susținere a motivului sau motivelor care stau la baza obiecțiilor?

____________

1     Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO 2009, L 243, p. 1).