HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

14 iunie 2007

Cauza F‑121/05

Michel De Meerleer

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Concurs general – Neadmitere la probele scrise – Experiență profesională – Obligația de motivare – Comunicarea deciziei comisiei de evaluare – Cerere de reexaminare”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul De Meerleer solicită, în esență, pe de o parte, anularea deciziei comisiei de evaluare a concursului general EPSO/A/19/04 din 12 aprilie 2005 de a nu îi reține candidatura la respectivul concurs, precum și anularea deciziei aceleiași comisii de evaluare din 30 mai 2005 care refuză să se pronunțe asupra cererii de reexaminare și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata de daune interese pentru repararea pretinsului prejudiciu suferit

Decizia: Respinge acțiunea. Obligă fiecare parte să suporte propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Concurs – Organizare – Condiții de admitere și modalități

(Statutul funcționarilor, art. 25, 90 și 91; anexa III, art. 7)

1.      Candidatul la un concurs de acces la funcția publică europeană are un interes distinct și real de a solicita anularea deciziei comisiei de evaluare prin care se refuză reexaminarea deciziei sale inițiale de a nu‑l admite la concurs din cauza experienței profesionale insuficiente, chiar dacă a avut posibilitatea să formuleze, în orice caz, o reclamație și o acțiune judecătorească împotriva deciziei de neadmitere. Într‑adevăr, puterea discreționară de care dispune comisia de evaluare a unui concurs, în cadrul reexaminării deciziilor sale, în ceea ce privește atât aprecierea naturii și a duratei experienței profesionale anterioare a candidaților, cât și aprecierea legăturii mai mult sau mai puțin strânse pe care aceasta o poate prezenta cu exigențele postului care urmează să fie ocupat nu este comparabilă cu controlul exercitat în cadrul unei reclamații de autoritatea împuternicită să facă numiri, care nu are puterea să anuleze sau să modifice deciziile comisiei de evaluare, nici cu controlul de legalitate exercitat de instanța comunitară cu ocazia examinării acțiunii judecătorești, aceasta trebuind să se limiteze la verificarea aspectului dacă exercitarea puterii de apreciere a comisiei de evaluare, în ceea ce privește experiența profesională a fiecărui candidat, nu este lovită de o eroare vădită.

În consecință, reclamantul trebuie să aibă posibilitatea ca instanța comunitară să controleze legalitatea deciziei comisiei de evaluare prin care se refuză reexaminarea deciziei de neadmitere la concurs, luată cu motivarea că cererea era tardivă, deși această instanță este sesizată în același timp cu controlul temeiniciei deciziei inițiale.

(a se vedea punctele 29, 30, 32 și 33)

Trimitere la:

Curte: 5 aprilie 1979, Orlandi/Comisia, 117/78, Rec., p. 1613, punctul 9, 7 mai 1986, Rihoux și alții/Comisia, 52/85, Rec., p. 1555, punctul 9

Tribunalul de Primă Instanță: 13 decembrie 1990, González Holguera/Parlamentul European, T‑115/89, Rec., p. II‑831, punctul 54, 21 noiembrie 2000, Carrasco Benítez/Comisia, T‑214/99, RecFP, p. I‑A‑257 și II‑1169, punctele 70 și 71, 23 ianuarie 2002, Gonçalves/Parlamentul European, T‑386/00, RecFP, p. I‑A‑13 și II‑55, punctul 34, 25 martie 2004, Petrich/Comisia, T‑145/02, RecFP, p. I‑A‑101 și II‑447, punctul 37

2.      Deși este adevărat că procedura de reexaminare a unei decizii adoptate de o comisie de evaluare a unui concurs nu este supusă dispozițiilor articolelor 90 și 91 din statut, eficacitatea cererii de reexaminare și garanția că toți candidații pot utiliza această cale de atac cu respectarea principiului egalității de tratament impun nu numai comunicarea deciziei care face obiectul unei cereri de reexaminare destinatarului, ci și ca acesta să fie în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul deciziei. În această privință, administrația are obligația să se asigure că toți candidații pot lua cunoștință cu ușurință și efectiv de deciziile care îi privesc individual.

Nu este contrară articolului 25 din statut, articolului 7 din anexa III la statut, anunțului de concurs și nici principiului egalității decizia comisiei de evaluare a unui concurs organizat de Oficiul Comunităților Europene pentru Selecția Personalului (EPSO) prin care este respinsă ca tardivă cererea de reexaminare a unei decizii de neadmitere a unui candidat, în pofida lipsei dovezii de primire de către acesta a mesajului electronic prin care era informat că decizia menționată a fost depusă la dosarul său personal de pe pagina de internet a EPSO, în cazul în care, chiar dacă anunțul de concurs nu cuprindea precizări cu privire la modalitățile de comunicare a deciziilor comisiei de evaluare, informațiile pe care le conținea, coroborate cu anexa și cu instrucțiunile clare de pe pagina de internet a EPSO prevedeau, pe de o parte, că momentul de la care începe să curgă termenul de depunere a cererii de reexaminare nu depinde de primirea mesajului electronic de alertă trimis la adresa electronică a candidatului, ci îl constituie depunerea unui nou document la dosarul său personal de pe pagina de internet a EPSO, și, pe de altă parte, că fiecare candidat trebuie să urmărească activ evoluția dosarului respectiv, ceea ce acesta nu a făcut, încălcându‑și obligația de diligență.

(a se vedea punctele 61, 72, 80, 81, 87 și 88)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 17 mai 2006, Lavagnoli/Comisia, T‑95/04, RecFP, p. I-A-2-121 şi II‑A‑569, punctele 45 și 48