Cerere de decizie preliminară introdusă de Supremo Tribunal Administrativo (Portugalia) la 17 februarie 2020 (regularizare din 16 aprilie 2020) – BPC Lux 2 Sàrl şi alţii/Banco de Portugal şi alţii

(Cauza C-83/20)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Supremo Tribunal Administrativo

Părțile din procedura principală

Recurente: BPC Lux 2 Sarl, BPC UKI LP, Bennett Offshore Restructuring Fund Inc., Bennett Restructuring Fund LP, Queen Street Limited, BTG Pactual Global Emerging Markets and Macro Master Fund LP, BTG Pactual Absolute Return II Master Fund LP, CSS LLC, Beltway Strategic Opportunities Fund LP, EJF Debt Opportunities Master Fund LP, TP Lux HoldCo Sarl, VR Global Partners LP, CenturyLink Inc. Defined Benefit Master Trust, City of New York Group Trust, Dignity Health, GoldenTree Asset Management Lux Sarl, GoldenTree High Yield Value Fund Offshore 110 Two Ltd, San Bernardino County Employees Retirement Association, EJF DO Fund (Cayman) LP, Massa Insolvente da Espírito Santo Financial Group S.A.

Intimate: Banco de Portugal, Banco Espírito Santo S.A., Novo Banco S.A., DO

Întrebările preliminare

Dreptul Uniunii, în special art[icolul] 17 din [Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene] și Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului¹ din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului, și în special articolele 36, 73 și 74 din aceasta, trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale precum cea menționată anterior, care s-a aplicat în contextul unei măsuri de rezoluție constând în înființarea unei instituții-punte și în separarea activelor și care, atunci când a transpus parțial directiva menționată, înainte de finalizarea termenului de transpunere a acesteia:

a)    nu a prevăzut realizarea unei evaluări juste, prudente și realiste a activelor și a pasivelor instituției de credit aflate în rezoluție înaintea adoptării sale;

b)    nu a prevăzut plata unei eventuale despăgubiri întemeiate pe evaluarea menționată la litera a) anterioară în favoarea instituției aflate în rezoluție sau, după caz, în favoarea titularilor de acțiuni sau de alte titluri de proprietate și, în schimb, s-a limitat să prevadă că eventualul sold rezultat din vânzarea băncii-punte trebuie restituit instituției de credit inițiale sau masei sale credale;

c)    nu a prevăzut că acționarii instituției aflate în rezoluție au dreptul să primească o sumă care nu poate fi mai mică decât cea pe care ar fi primit-o în cazul lichidării totale în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență, ci a prevăzut acest mecanism de siguranță numai pentru creditorii ale căror creanțe nu au fost transferate și

d)    nu a prevăzut o evaluare, diferită de cea menționată la litera a), care să vizeze stabilirea aspectului dacă acționarii și creditorii ar fi beneficiat de un tratament mai favorabil în cazul în care instituția de credit aflată în rezoluție ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență?

În lumina jurisprudenței Curții rezultate din Hotărârea din 18 decembrie 1997, Inter Environnement Wallonie, [C-129/96² , jurisprudență confirmată ulterior de Curte], o reglementare națională precum cea descrisă în prezenta cauză, care transpune parțial Directiva 2014/59/UE, poate compromite grav rezultatul prevăzut de directiva respectivă, în special la articolele 36, 73 și 74 din aceasta, în contextul aplicării măsurii de rezoluție?

____________

¹ JO 2014, L 173, p. 190.

² EU:C:1997:628.