Cauza C‑195/20 PPU
XC
(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof)
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 24 septembrie 2020
„Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgență – Cooperare judiciară în materie penală – Mandat european de arestare – Decizia‑cadru 2002/584/JAI – Efectele predării – Articolul 27 – Eventuală urmărire penală pentru alte infracțiuni –Principiul specialității”
1. Cooperare judiciară în materie penală – Decizia‑cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Obiect – Înlocuirea sistemului de extrădare între statele membre cu un sistem de predare între autoritățile judiciare
[Decizia‑cadru 2002/584 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299, considerentul (5) și art. 1 alin. (1) și (2)]
(a se vedea punctele 31 și 32)
2. Cooperare judiciară în materie penală – Decizia‑cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Principiul recunoașterii reciproce – Domeniu de aplicare
[Decizia‑cadru 2002/584 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299, considerentele (5) și (6) și art. 1 alin. (1) și (2)]
(a se vedea punctele 31 și 33)
3. Cooperare judiciară în materie penală – Decizia‑cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Principiul specialității – Principiu indisolubil legat de executarea unui mandat european de arestare specific
[Decizia‑cadru 2002/584 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299, art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 27 alin. (2)]
(a se vedea punctele 37-40)
4. Cooperare judiciară în materie penală – Decizia‑cadru privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Principiul specialității – Măsură privativă de libertate, luată împotriva unei persoane vizate de un prim mandat european de arestare, pentru alte fapte decât cele care au constituit motivul predării sale în executarea acestui mandat și anterioare acestor fapte – Persoană care a părăsit voluntar teritoriul statului membru emitent al primului mandat și care a fost predată acestui stat în executarea unui al doilea mandat european de arestare emis ulterior acestei plecări – Admisibilitate – Condiție
[Decizia‑cadru 2002/584 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299, art. 27 alin. (2) și (3)]
(a se vedea punctele 42, 45 și 46 și dispozitivul)
Rezumat
O măsură privativă de libertate luată împotriva unei persoane vizate de un prim mandat european de arestare (MEA) pentru fapte anterioare și diferite de cele care au justificat predarea sa în executarea unui al doilea MEA nu este contrară dreptului Uniunii dacă această persoană a părăsit voluntar teritoriul statului membru emitent al primului MEA
În acest context, consimțământul trebuie dat de autoritățile de executare ale statului membru care a predat persoana urmărită în temeiul celui de al doilea MEA
XC a făcut obiectul urmăririi penale în Germania în trei proceduri penale distincte. În primul rând, la 6 octombrie 2011, acesta a fost condamnat de un tribunal districtual la o pedeapsă totală cu închisoarea de un an și nouă luni pentru trafic de stupefiante. Executarea acestei pedepse a fost suspendată condiționat.
În al doilea rând, în cursul anului 2016, împotriva lui XC a fost inițiată o procedură penală în Germania pentru fapte săvârșite în Portugalia. Întrucât XC se afla în Portugalia, Staatsanwaltschaft Hannover (Parchetul din Hanovra, Germania) a emis un mandat european de arestare (denumit în continuare „MEA”) în scopul efectuării urmăririi penale pentru aceste fapte. Autoritatea de executare portugheză a autorizat predarea lui XC autorităților judiciare germane. Acesta din urmă a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de un an și trei luni. În timpul executării acestei pedepse, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei pronunțate în anul 2011.
La 22 august 2018, Staatsanwaltschaft Flensburg (Parchetul din Flensburg, Germania) a solicitat autorității de executare portugheze să renunțe la aplicarea principiului specialității și să își dea consimțământul pentru executarea pedepsei pronunțate în anul 2011. Astfel, potrivit acestui principiu, enunțat la articolul 27 alineatul (2) din Decizia‑cadru 2002/584(1), o persoană care a fost predată nu poate fi urmărită penal, condamnată sau privată de libertate pentru o infracțiune săvârșită înaintea predării sale, alta decât cea care a motivat predarea sa. Cu toate acestea, alineatul (3) litera (g) din același articol prevede că principiul specialității nu se aplică atunci când autoritatea judiciară de executare care a predat persoana își dă consimțământul.
La 31 august 2018, în lipsa unui răspuns din partea autorității judiciare de executare portugheze, XC a fost pus în libertate. La 18 septembrie 2018, aceasta s‑a deplasat în Țările de Jos, iar ulterior în Italia. În ziua următoare, un nou MEA a fost emis împotriva sa de Staatsanwaltschaft Flensburg (Parchetul din Flensburg) în scopul executării hotărârii din 6 octombrie 2011. XC a fost arestat în Italia în temeiul acestui ultim MEA. Autoritatea de executare italiană și‑a dat acordul pentru ca acesta să fie predat autorităților germane.
În al treilea rând, la 5 noiembrie 2018, un mandat de arestare a fost emis de Amtsgericht Braunschweig (Tribunalul Districtual din Braunschweig, Germania) în scopul efectuării cercetării într‑o a treia cauză în care era implicat XC și care privea fapte săvârșite în Portugalia în cursul anului 2005 (denumit în continuare „mandatul de arestare din 5 noiembrie 2018”). În decembrie 2018, Staatsanwaltschaft Braunschweig (Parchetul din Braunschweig, Germania) a solicitat autorității judiciare de executare italiene să își dea acordul și pentru ca XC să fie urmărit penal pentru aceste fapte.
XC a fost plasat în arest preventiv în Germania între 23 iulie 2019 și 11 februarie 2020 în temeiul mandatului de arestare național. În această perioadă, prin hotărârea din 16 decembrie 2019, XC a fost condamnat, pentru faptele săvârșite în Portugalia în cursul anului 2005, la o pedeapsă totală cu închisoarea de șapte ani care ține seama de hotărârea din 6 octombrie 2011.
XC a formulat un recurs împotriva hotărârii din 16 decembrie 2019 în fața instanței de trimitere, și anume Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania), invocând printre altele principiul specialității prevăzut de Decizia‑cadru 2002/584. El susține în esență că, în măsura în care autoritatea de executare portugheză nu și‑a dat acordul pentru urmărirea penală pentru faptele săvârșite în Portugalia în cursul anului 2005, autoritățile germane nu ar fi avut dreptul să îl urmărească penal. Având în vedere acest argument, instanța de trimitere se întreabă dacă mandatul de arestare din 5 noiembrie 2018 poate fi menținut sau trebuie anulat.
Prin Hotărârea din 24 septembrie 2020, pronunțată în cadrul procedurii preliminare de urgență, Curtea a declarat că articolul 27 alineatele (2) și (3) din Decizia‑cadru 2002/584 trebuie interpretat în sensul că principiul specialității enunțat la alineatul (2) al acestui articol nu se opune unei măsuri privative de libertate luate împotriva unei persoane vizate de un prim MEA pe baza altor fapte decât cele care au constituit motivul predării sale în executarea acestui mandat și anterioare acestor fapte, în cazul în care această persoană a părăsit voluntar teritoriul statului membru emitent al primului MEA și a fost predată acestui stat, în executarea unui al doilea MEA emis ulterior acestei plecări în scopul executării unei pedepse privative de libertate, cu condiția ca, în cadrul celui de al doilea MEA, autoritatea judiciară de executare a acestuia să își fi dat acordul pentru extinderea urmăririi penale la faptele aflate la originea acestei măsuri privative de libertate.
În această privință, Curtea a arătat că din interpretarea literală a articolului 27 alineatul (2) din Decizia‑cadru 2002/584 reiese că principiul specialității pe care acesta îl prevede este strâns legat de predarea rezultată din executarea unui MEA specific, în măsura în care textul acestei dispoziții face referire la „predare” la singular. O asemenea interpretare este confirmată de interpretarea contextuală a dispoziției menționate, din moment ce alte dispoziții ale Deciziei‑cadru 2002/584(2) indică de asemenea că principiul specialității este legat de executarea unui MEA specific. În aceste condiții, a impune ca un consimțământ în sensul articolului 27 alineatul (3) litera (g) din Decizia‑cadru 2002/584 să fie dat atât de autoritatea judiciară de executare a unui prim MEA, cât și de autoritatea judiciară de executare a unui al doilea MEA ar împiedica efectivitatea procedurii de predare, punând astfel în pericol obiectivul urmărit de Decizia‑cadru 2002/584, care constă în facilitarea și în accelerarea predărilor între autoritățile judiciare ale statelor membre.
Prin urmare, din moment ce, în speță, XC a părăsit voluntar teritoriul german după ce a executat în acest stat membru pedeapsa la care fusese condamnat pentru faptele vizate de primul MEA, el nu mai are dreptul să invoce principiul specialității aferent acestui prim MEA. În măsura în care, în speță, unica predare pertinentă pentru a aprecia respectarea principiului specialități este cea efectuată în temeiul celui de al doilea MEA, consimțământul cerut de articolul 27 alineatul (3) litera (g) din Decizia‑cadru 2002/584 trebuie să fie dat numai de autoritatea judiciară de executare a statului membru care a predat persoana urmărită în temeiul MEA menționat.