Recurs introdus la 30 aprilie 2019 de Fabio De Masi și Yanis Varoufakis împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 12 martie 2019 în cauza T-798/17, Fabio De Masi, Yanis Varoufakis/Banca Centrală Europeană (BCE)
(Cauza C-342/19 P)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurenți: Fabio De Masi, Yanis Varoufakis (reprezentant: Professor Dr. A. Fischer-Lescano, profesor universitar)
Cealaltă parte din procedură: Banca Centrală Europeană
Concluziile recurenților
1. anularea Hotărârii Tribunalului din 12 martie 2019 în totalitate şi admiterea cererii formulate în primă instanţă,
2. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în litigiu, în temeiul articolului 184 coroborat cu articolele 137 şi următoarele din Regulamentul de procedură al Curţii.
Motivele și principalele argumente
Recurenţii au solicitat în primă instanţă anularea, în temeiul articolului 263 alineatul (4) TFUE, a Deciziei din 16 octombrie 2017 a BCE prin care li s-a respins cererea de acces la documentul din 23 aprilie 2015 intitulat „Răspunsuri la întrebări privind interpretarea articolului 14.4 din Protocolul la Statutele SEBC şi BCE”.
Recurenţii invocă patru motive în susţinerea primului capăt de cerere:
Ignorarea faptului că principiul transparenţei a fost introdus în dreptul primar în baza articolului 15 alineatul (1) TFUE, a articolului 10 alineatul (3) TUE şi a articolului 298 alineatul (1) TFUE, precum şi a articolului 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Hotărârea atacată ignoră faptul că standardul privind dreptul la transparenţă nu rezultă doar din dreptul derivat, iar acest drept derivat, în ceea ce priveşte dreptul transparenţei, ar trebui să fie interpretat conform dreptului primar. Tribunalul reduce astfel întinderea controlului jurisdicţional privind dreptul la transparenţă prin ignorarea principiului statului de drept.
Ignorarea semnificaţiei obligaţiei de motivare şi a exigenţelor privind obligaţia de motivare dezvoltate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Hotărârea Tribunalului ignoră faptul că BCE nu indică absolut deloc în decizia atacată modalităţile concrete în care s-ar aduce atingere BCE.
Necunoaşterea raportului dintre articolul 4 alineatul (3) din Decizia 2004/258/CE1 (excepţia de la principiul transparenţei: luările de poziţie destinate a fi utilizate în interiorul instituţiei) şi articolul 4 alineatul (2) din această decizie (excepţia de la principiul transparenţei: avizele juridice). Tribunal ignoră faptul că articolul 4 alineatul (2) din Decizia 2004/258 constituie o lex specialis în ceea ce priveşte luările de poziţie juridice şi că articolul 4 alineatul (3) din această decizie nu este aplicabil unui aviz juridic abstract.
Hotărârea atacată în mod eronat a negat în general existenţa unui interes public superior de a divulga documentul, în sensul articolului 4 alineatul (3) din decizia menţionată.
Obligarea la plata cheltuielilor de judecată este solicitată în temeiul dispoziţiilor coroborate ale articolului 184 şi ale articolului 137 şi următoarelor din Regulamentul de procedură al Curţii de Justiţie.
____________
1 Decizia Băncii Centrale Europene din 4 martie 2004 privind accesul public la documentele Băncii Centrale Europene (BCE/2004/3) (JO 2004, L 80, p. 42).