Language of document : ECLI:EU:F:2013:126

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

11 septembrie 2013

Cauza F‑126/11

José António de Brito Sequeira Carvalho

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Sancțiune disciplinară – Mustrare – Articolul 25 din anexa IX la statut – Articolul 22a din statut”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Trtatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul de Brito Sequeira Carvalho solicită în esență anularea deciziei Comisiei Europene din 24 martie 2011 de aplicare a sancțiunii mustrării, precum și obligarea Comisiei la repararea diferitor prejudicii materiale și morale

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul de Brito Sequeira Carvalho suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Regim disciplinar – Anchetă prealabilă inițierii procedurii disciplinare – Obligația de a identifica persoana care a efectuat ancheta în decizia de sancțiune adoptată în urma procedurii – Inexistență

(Statutul funcționarilor, anexa IX, art. 3)

2.      Funcționari – Drepturi și obligații – Libertatea de exprimare – Exercitare – Limite – Demnitatea funcțiilor – Noțiune – Denunțarea, în cadrul unei reclamații administrative prealabile, a unor fapte pretins ilicite care vizau un alt funcționar – Obligațiile funcționarului

(Statutul funcționarilor, art. 12 și 90)

3.      Funcționari – Drepturi și obligații – Libertatea de exprimare – Divulgarea unor fapte care puteau permite să se prezume existența unei activități ilegale sau o neîndeplinire gravă a atribuțiilor – Protecție împotriva acțiunii disciplinare – Condiții

(Statutul funcționarilor, art. 22a)

4.      Funcționari – Drepturi și obligații – Libertatea de exprimare – Exercitare – Limite – Demnitatea funcțiilor – Acte de natură să aducă atingere demnității funcțiilor – Noțiune – Difuzarea de acuzații privind alt funcționar

(Statutul funcționarilor, art. 12, 22a, 22b și 24)

5.      Funcționari – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Respectarea dreptului la apărare – Impunerea unei sancțiuni legate de trimiterea de către funcționar a unui e‑mail – Obligația administrației de a transmite o copie a e‑mailului – Limite

(Statutul funcționarilor, anexa IX, art. 2)

6.      Funcționari – Drepturi și obligații – Respectarea demnității funcției – Domeniu de aplicare – Comportament inadecvat al altui funcționar – Irelevanță

(Statutul funcționarilor, art. 12)

7.      Funcționari – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Proceduri disciplinare și penale desfășurate concomitent în legătură cu aceleași fapte – Suspendarea procedurii disciplinare – Aplicarea în cazul urmăririi penale inițiate de un funcționar față de un coleg – Inexistență

(Statutul funcționarilor, anexa IX, art. 25)

8.      Funcționari – Regim disciplinar – Procedură disciplinară – Atingere adusă demnității unui funcționar sau a unui agent – Inițierea procedurii, condiționată de introducerea de către victimă a unei cereri de asistență întemeiate – Lipsă

(Statutul funcționarilor, art. 24 și anexa IX)

9.      Funcționari – Regim disciplinar – Anchetă prealabilă inițierii procedurii disciplinare – Puterea de apreciere a administrației – Întindere

(Statutul funcționarilor, anexa IX, art. 3)

1.      Nicio dispoziție nu impune administrației să precizeze într‑o decizie de sancțiune identitatea persoanei care a efectuat ancheta administrativă prevăzută la articolul 3 din anexa IX la statut.

(a se vedea punctul 69)

2.      Un funcționar nu poate folosi drept pretext introducerea unei cereri sau a unei reclamații pentru a difuza către terți acuzații privitoare la unul dintre colegii săi. Astfel, chiar în cadrul exercitării drepturilor prevăzute la articolul 90 din statut privind introducerea unei cereri sau a unei reclamații către autoritatea împuternicită să facă numiri, funcționarul este obligat să se comporte în mod rezervat și moderat, aceasta impunându‑i‑se în temeiul obligațiilor de obiectivitate și imparțialitate, precum și al respectării demnității funcției, al onoarei persoanelor și al prezumției de nevinovăție.

Desigur, atunci când un funcționar intenționează să conteste legalitatea unui act, trebuie să poată exprima motivele, reproșurile și argumentele pe care le consideră necesare și, pe acest temei, să poată formula eventual critici față de terți, însă astfel de critici nu pot fi legitimate de necesitatea ca persoana interesată să se apere decât dacă ele se limitează la ceea ce este necesar pentru această apărare.

(a se vedea punctele 72, 73 și 87)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 13 ianuarie 2011, Nijs/Curtea de Conturi, F‑77/09, punctele 70 și 73

3.      Articolul 22a din statut acordă o protecție funcționarilor sau agenților care informează instituția cu privire la comportamentul altui funcționar sau agent care poate constitui o încălcare gravă a obligațiilor funcționarilor, dar această protecție presupune ca acești funcționari sau agenți să fi respectat ei înșiși procedura prevăzută la articolul 22a din statut. În special, în scopul protecției onorabilității profesionale a funcționarului sau a agentului vizat prin informațiile comunicate instituției cât timp autoritatea disciplinară nu s‑a pronunțat cu privire la acesta, articolul 22a prevede lista persoanelor cărora li se pot comunica aceste informații.

(a se vedea punctul 77)

4.      Încalcă obligația de abținere de la orice act și de la orice comportament care poate aduce atingere demnității funcției sale, astfel cum este prevăzută la articolul 12 din statut, funcționarul care exprimă public injurii grave, care pot aduce atingere onoarei anumitor persoane, nu numai în temeiul imputărilor care pot aduce atingere demnității lor ca persoane, ci și în temeiul susținerilor care pot să discrediteze onorabilitatea lor profesională.

În consecință, trimiterea către persoane care nu se numără printre autoritățile vizate la articolele 22a, 22b și 24 din statut a unor e‑mailuri care cuprind acuzații constituie prin ea însăși o încălcare a articolului 12 din statut, fără a fi necesar să se verifice temeinicia acuzațiilor formulate.

Situația este aceeași atunci când este vorba despre difuzarea unor acuzații privitoare la alt funcționar către înalți responsabili din cadrul Comisiei în temeiul articolului 12 din statut, care constituie una dintre expresiile specifice ale obligației de loialitate, care impune funcționarului nu numai să se abțină de la conduite care pot aduce atingere demnității funcției și respectului datorat instituției și autorităților sale, dar și să facă dovada unui comportament corect și respectabil, cu atât mai mult cu cât are un grad înalt.

(a se vedea punctele 85, 86 și 91)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 7 martie 1996, Williams/Curtea de Conturi, T‑146/94, punctele 66 și 67; 19 mai 1999, Connolly/Comisia, T‑34/96 și T‑163/96, punctele 123, 124 și 127-130; 12 septembrie 2000, Teixeira Neves/Curtea de Justiție, T‑259/97, punctul 29

Tribunalul Funcției Publice: 8 noiembrie 2007, Andreasen/Comisia, F‑40/05, punctul 234; Nijs/Curtea de Conturi, citată anterior, punctul 67; 5 decembrie 2012, Z/Curtea de Justiție, F‑88/09 și F‑48/10, punctul 252, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalul Uniunii Europene, cauza T‑88/13 P

5.      Este adevărat că dreptul la apărare impune ca o copie a oricărui document pe care autoritatea împuternicită să facă numiri intenționează să se întemeieze pentru a adopta o sancțiune disciplinară să fie transmisă persoanei vizate, însă lipsa divulgării unui document nu este totuși susceptibilă de a conduce la anularea deciziei vizate decât dacă motivele formulate împotriva acestei persoane pot fi dovedite numai prin trimitere la aceste documente.

În această privință, în ceea ce privește o sancțiune adoptată pe temeiul unui e‑mail, atunci când funcționarul care face obiectul procedurii disciplinare este autorul e‑mailului și au trecut mai puțin de cinci ani de la trimiterea acestuia, instituția poate considera în mod legitim că acesta a păstrat o copie a respectivului e‑mail și că nu este necesar să îi transmită o nouă copie.

(a se vedea punctele 97, 127 și 131)

Trimitere la:

Curte: 7 ianuarie 2004, Aalborg Portland și alții/Comisia, C‑204/00 P, C‑205/00 P, C‑211/00 P, C‑213/00 P, C‑217/00 P și C‑219/00 P, punctele 68, 71 și 73-75

Tribunalul de Primă Instanță: 3 iulie 2001, E/Comisia, T‑24/98 și T‑241/99, punctul 92

6.      Un funcționar nu poate considera drept pretext comportamentul altui funcționar pe care îl apreciază ca inadecvat și chiar ca aducând atingere demnității sale pentru a încălca la rândul său obligația de loialitate și respectul demnității funcției sale, prevăzute la articolul 12 din statut.

(a se vedea punctul 108)

7.      Principiul potrivit căruia „penalul ține în loc disciplinarul”, prevăzut în esență la articolul 25 din anexa IX la statut, vizează situația unui funcționar față de care s‑a inițiat în paralel o procedură penală pentru faptele vizate prin procedura disciplinară, iar nu pe cea a unui funcționar care a inițiat o procedură penală față de unul dintre colegii săi.

(a se vedea punctul 113)

8.      În ceea ce privește o procedură disciplinară care vizează atingerea pe care ar fi adus‑o un funcționar demnității altui funcționar sau agent, nicio dispoziție din statut nu prevede că administrația nu poate iniția procedura disciplinară pentru un astfel de motiv, cu condiția de a fi fost sesizată de această persoană cu o cerere de asistență fondată.

(a se vedea punctul 121)

9.      Reiese de la articolul 3 din anexa IX la statut că autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să se întemeieze pe un raport de anchetă pentru a iniția procedura disciplinară, ceea ce impune efectuarea unei anchete imparțiale și contradictorii, în scopul de a stabili realitatea faptelor invocate și împrejurările privitoare la acestea, însă nimic nu interzice administrației să realizeze o astfel de anchetă sub forma unei simple examinări a faptelor care i‑au fost aduse la cunoștință, fără a adopta măsuri suplimentare.

Totodată, deși principiul bunei administrări obligă autoritatea menționată să examineze cu atenție și imparțialitate toate elementele relevante ale speței cu care este sesizată, nicio dispoziție nu prevede că ancheta trebuie desfășurată în scopul obținerii probelor atât pentru acuzarea, cât și pentru disculparea funcționarului vizat. Astfel, administrația nu este obligată să se substituie funcționarului incriminat în scopul de a căuta în locul său orice element de natură să îl disculpe sau să atenueze sancțiunea care urmează eventual să fie adoptată.

(a se vedea punctele 123 și 124)

Trimitere la:

Curte: Z/Curtea de Justiție, citată anterior, punctele 266 și 268