Cauzele conexate T‑515/13 și T‑719/13

Regatul Spaniei și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Ajutoare de stat – Construcții navale – Dispoziții fiscale aplicabile anumitor acorduri puse în aplicare pentru finanțarea și pentru achiziționarea de nave – Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața internă și prin care se dispune recuperarea în parte a acestuia – Acțiune în anulare – Afectare individuală – Admisibilitate – Avantaj – Caracter selectiv – Afectarea schimburilor comerciale dintre statele membre – Atingere adusă concurenței – Obligația de motivare”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 17 decembrie 2015

1.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Decizie a Comisiei adresată unui stat membru și prin care se constată incompatibilitatea parțială a unui ajutor cu piața internă – Acțiune a unei întreprinderi care a beneficiat de un ajutor individual acordat în temeiul acestei scheme și care trebuie recuperat – Admisibilitate

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

2.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Interes de a exercita acțiunea dovedit pentru unul dintre reclamanți – Lipsă invocată a unui interes de a exercita acțiunea al unui alt reclamant – Admisibilitatea acțiunii

(art. 263 TFUE)

3.      Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Acte ale instituțiilor – Motivare – Luare în considerare în interpretarea dispozitivului

4.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Derogare de la sistemul fiscal general – Măsură care favorizează un anumit tip de investiție – Operațiune deschisă în aceleași condiții oricărei întreprinderi fără diferențiere – Lipsa unui caracter selectiv

[art. 107 alin. (1) TFUE]

5.      Ajutoare acordate de state – Noțiune – Caracterul selectiv al măsurii – Derogare de la sistemul fiscal general – Măsură cu caracter general aplicabilă fără diferențiere tuturor operatorilor economici – Pretinsă putere discreționară în acordarea avantajului fiscal – Lipsa unui caracter selectiv

[art. 107 alin. (1) TFUE]

6.      Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Nemotivare sau insuficiența motivării – Examinare din oficiu de către instanță

(art. 263 TFUE și 296 TFUE)

7.      Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Insuficiența motivării – Motiv care poate fi invocat în orice stadiu al procedurii

[art. 263 TFUE și 296 TFUE; Regulamentului de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2)]

8.      Ajutoare acordate de state – Decizie a Comisiei prin care se constată incompatibilitatea unui ajutor cu piața internă – Obligația de motivare – Întindere – Gravitatea atingerii aduse concurenței și a afectării schimburilor comerciale dintre statele membre

[art. 107 alin (1) TFUE și art. 296 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 85-89)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 90)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 94)

4.      În materie de ajutoare de stat, în cadrul aprecierii selectivității unei măsuri statale, existența unei derogări sau a unei excepții de la cadrul de referință nu permite, în sine, stabilirea faptului că măsura în litigiu favorizează anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri în sensul articolului 107 TFUE, dacă această măsură este accesibilă, a priori, oricărei întreprinderi.

Astfel, faptul că avantajele în discuție sunt acordate ca urmare a unei investiții într‑un anumit bun, cu excluderea altor bunuri sau a altor tipuri de investiții, nu le face selective în privința investitorilor în măsura în care operațiunea este deschisă, în aceleași condiții, oricărei întreprinderi fără diferențiere.

Astfel, atunci când este acordat un avantaj, în aceleași condiții, oricărei întreprinderi în temeiul realizării unui anumit tip de investiții accesibil oricărui operator, respectivul avantaj are un caracter general în privința acestor operatori și nu constituie un ajutor de stat în beneficiul acestora din urmă.

(a se vedea punctele 140-143, 146-148, 155 și 180)

5.      În domeniul ajutoarelor de stat, avantajul fiscal de care poate beneficia orice întreprindere în temeiul realizării unui anumit tip de investiții accesibil oricărui operator nu poate fi considerat selectiv pe baza unei pretinse puteri discreționare a autorităților fiscale, în măsura în care această putere nu constă, de iure și de facto, decât în definirea tipului de operațiune susceptibil să beneficieze de avantajele fiscale în cauză.

(a se vedea punctele 160 și 163)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 177 și 183)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 183)

8.      În materie de ajutoare de stat, obligația de motivare impune indicarea motivelor pentru care Comisia consideră că măsura în cauză intră în domeniul de aplicare al articolului 107 alineatul (1) TFUE. În această privință, chiar în cazurile în care reiese din circumstanțele în care a fost acordat ajutorul de stat că acesta este de natură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre și să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența, Comisia are cel puțin obligația să menționeze aceste circumstanțe în motivarea deciziei sale.

În plus, în ipoteza în care anumite circumstanțe speciale o impun, Comisia trebuie să își motiveze decizia în mod mai aprofundat, conferind indicațiile relevante referitoare la efectele previzibile ale ajutorului asupra concurenței și asupra schimburile comerciale dintre statele membre.

În această privință, constatarea, care figurează în decizia Comisiei, potrivit căreia investitorii își desfășoară activitatea în toate sectoarele economiei și avantajele le consolidează poziția pe piețele aferente, are un caracter general, susceptibil să se aplice oricărui tip de susținere statală fără a se referi la o împrejurare particulară care ar explica de ce măsurile în litigiu riscă să denatureze concurența afectând schimburile comerciale pe piețele pe care investitorii își desfășoară activitatea.

Or, în circumstanțele speciale ale unui regim care permite unor companii maritime să cumpere nave construite de șantiere navale ale unui stat membru beneficiind de prețuri reduse, având drept rezultat pierderea unor contracte de construcții navale pentru membrii unor grupări de șantiere navale concurente, revine Comisiei sarcina de a furniza mai multe indicații care să permită să se înțeleagă sub ce formă avantajul reținut de investitori, iar nu de companiile maritime sau de șantierele navale, era susceptibil să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE pe piețele pe care își desfășurau activitatea.

(a se vedea punctele 192, 193, 198, 200, 204 și 207)