Language of document : ECLI:EU:C:2018:130

Cauza C3/17

Sporting Odds Ltd

împotriva

Nemzeti Adó- és Vámhivatal Központi Irányítása

(cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság)

„Trimitere preliminară – Libera prestare a serviciilor – Articolul 56 TFUE – Articolul 4 alineatul (3) TUE – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Restricții – Jocuri de noroc – Reglementare națională – Exploatarea anumitor forme de jocuri de noroc de către stat – Exclusivitate – Sistem de atribuire a unei concesiuni pentru alte forme de jocuri – Cerința unei autorizații – Sancțiune administrativă”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 28 februarie 2018

1.        Libera prestare a serviciilor – Restricții – Jocuri de noroc – Reglementare națională care instituie un monopol de stat pentru organizarea anumitor jocuri de noroc și un regim de concesiuni și de autorizații pentru organizarea altor jocuri – Admisibilitate – Condiții – Apreciere de către instanța națională

(art. 56 TFUE)

2.        Libera prestare a serviciilor – Restricții – Jocuri de noroc – Reglementare națională care rezervă organizarea de jocuri de noroc online operatorilor care dețin o concesiune privind un cazinou situat pe teritoriul național – Inadmisibilitate – Încălcarea principiului proporționalității

(art. 56 TFUE)

3.        Libera prestare a serviciilor – Restricții – Jocuri de noroc – Reglementare națională care instituie un regim de concesiuni și de autorizații pentru organizarea de jocuri de noroc online – Imposibilitate practică de obținere a unei asemenea concesiuni sau autorizații pentru operatorii stabiliți în alte state membre – Inadmisibilitate – Nerespectarea obligației de transparență

(art. 56 TFUE)

4.        Libera prestare a serviciilor – Restricții – Jocuri de noroc – Verificare de către instanța națională a conformității cu dreptul Uniunii a unei reglementări naționale care restrânge exercitarea unei libertăți fundamentale a Uniunii Europene – Inexistența unei examinări din oficiu a proporționalității acestei reglementări – Sarcina probei care revine părților – Admisibilitate

[art. 4 alin. (3) TUE; art. 56 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și 48]

5.        Libera prestare a serviciilor – Restricții – Jocuri de noroc – Reglementare națională care restrânge exercitarea unei libertăți fundamentale a Uniunii Europene – Justificare – Sarcina probei care revine statului membru – Obligația instanței sesizate de a deduce toate consecințele care decurg dintro nedovedire

(art. 56 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și 48)

6.        Libera prestare a serviciilor – Restricții – Jocuri de noroc – Reglementare națională care restrânge exercitarea unei libertăți fundamentale a Uniunii Europene – Justificare – Sarcina probei care revine statului membru – Obligația de a furniza o analiză a efectelor măsurii restrictive  Inexistenţă – Apreciere globală de către instanța națională

(art. 56 TFUE)

7.        Libera prestare a serviciilor – Restricții – Jocuri de noroc – Reglementare națională care instituie un regim de concesiuni și de autorizații pentru organizarea de jocuri de noroc online – Incompatibilitate cu articolul 56 TFUE – Sancțiuni împotriva contravenienților  Inadmisibilitate

(art. 56 TFUE)

1.      Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune, în principiu, unui sistem dual de organizare a pieței jocurilor de noroc, în cadrul căruia anumite tipuri de jocuri țin de sistemul monopolului de stat, în timp ce altele țin de sistemul concesiunilor și al autorizațiilor pentru organizarea de jocuri de noroc, în situația în care instanța de trimitere stabilește că reglementarea prin care se restrânge libera prestare a serviciilor urmărește efectiv, în mod coerent și sistematic, obiectivele invocate de statul membru în cauză.

(a se vedea punctul 33 și dispozitiv 1)

2.      Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei norme naționale precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia acordarea unei autorizații pentru organizarea de jocuri de noroc online este rezervată exclusiv operatorilor de jocuri de noroc care dețin o concesiune privind un cazinou situat pe teritoriul național, în măsura în care această normă nu constituie o condiție indispensabilă pentru atingerea obiectivelor urmărite și există măsuri mai puțin restrictive pentru atingerea unor asemenea obiective.

Deși este cert că, din cauza lipsei contactului direct între consumator și operator, jocurile de noroc accesibile pe internet implică riscuri de natură diferită și de o importanță sporită în raport cu piețele tradiționale ale unor asemenea jocuri în ceea ce privește eventualele fraude săvârșite de operatori împotriva consumatorilor (Hotărârea din 8 septembrie 2009, Liga Portuguesa de Futebol Profissional și Bwin International, C‑42/07, EU:C:2009:519, punctul 70), norma în cauză trebuie să îndeplinească totuși condițiile care rezultă din jurisprudența Curții în ceea ce privește proporționalitatea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 martie 2007, Placanica și alții, C‑338/04, C‑359/04 și C‑360/04, EU:C:2007:133, punctul 48)

(a se vedea punctele 41 și 44 și dispozitiv 2)

3.      Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei legislații precum cea în discuție în litigiul principal, care instituie un regim de concesiuni și de autorizații pentru organizarea jocurilor de noroc online, atunci când aceasta conține norme discriminatorii în privința operatorilor stabiliți în alte state membre sau în cazul în care prevede norme nediscriminatorii, dar care sunt aplicate în mod netransparent sau sunt puse în aplicare astfel încât să împiedice sau să facă mai dificilă candidatura anumitor ofertanți stabiliți în alte state membre.

(a se vedea punctul 49 și dispozitiv 3)

4.      Articolul 56 TFUE și articolul 4 alineatul (3) TUE coroborate cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care nu prevede examinarea din oficiu a caracterului proporțional al măsurilor prin care se restrânge libera prestare a serviciilor în sensul articolului 56 TFUE și atribuie sarcina probei părților din procedură.

(a se vedea punctul 57 și dispozitiv 4)

5.      Articolul 56 TFUE coroborat cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretat în sensul că revine unui stat membru care a pus în aplicare o reglementare restrictivă obligația de a furniza elementele de probă care vizează să demonstreze existența unor obiective de natură să legitimeze un obstacol în calea unei libertăți fundamentale garantate de Tratatul FUE și proporționalitatea acestuia, fără de care instanța națională trebuie să poată deduce toate consecințele care decurg dintr‑o asemenea inacțiune.

(a se vedea punctul 60 și dispozitiv 5)

6.      Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se poate constata că un stat membru nu și‑a îndeplinit obligația de a justifica o măsură restrictivă pentru motivul că nu a furnizat o analiză a efectelor măsurii menționate la data introducerii acesteia în legislația națională sau la data examinării unei asemenea măsuri de către instanța națională.

Astfel, instanța națională trebuie să efectueze o apreciere globală a împrejurărilor referitoare la adoptarea și la punerea în aplicare a unei reglementări restrictive (Hotărârea din 30 aprilie 2014, Pfleger și alții, C‑390/12, EU:C:2014:281, punctul 52), iar nu numai să constate că nu s‑a realizat un studiu prealabil al efectelor unei reglementări.

(a se vedea punctele 64 și 65 și dispozitiv 6)

7.      Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei sancțiuni precum cea în discuție în litigiul principal, aplicată ca urmare a încălcării legislației naționale prin care se instituie un sistem de concesiuni și de autorizații pentru organizarea de jocuri de noroc, în cazul în care o astfel de legislație națională se dovedește a fi contrară acestui articol.

(a se vedea punctul 68 și dispozitiv 7)