Language of document : ECLI:EU:F:2015:31

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

21 aprilie 2015

Cauza F‑87/12 RENV

Geoffroy Alsteens

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Trimitere spre rejudecare după anulare – Agent temporar – Reînnoire a contractului – Regula celor șase ani”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Alsteens solicită în esență anularea „deciziei Comisiei [Europene] din 18 noiembrie 2011, în măsura în care limitează perioada de prelungire a contractului [său] de agent temporar […] la 31 martie 2012”

Decizia:      Respinge acțiunea. Domnul Alsteens suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele F‑87/12, T‑373/13 P și F‑87/12 RENV, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană în cauza F‑87/12. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în cauzele T‑373/13 P și F‑87/12 RENV

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Agenți temporari – Perioada angajării – Regula celor șase ani – Posibilitatea de derogare pentru interesul serviciului – Obligația de a examina posibilitatea aplicării excepției – Domeniu de aplicare

[Statutul funcționarilor, art. 90; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (a) și (b) și art. 8]

2.      Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Nereînnoirea unui contract pe perioadă determinată – Obligația de a examina posibilitatea de schimbare a repartizării agentului vizat – Lipsă

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2, art. 8 și art. 47 lit. (b) pct. (i)]

1.      În ceea ce privește prelungirea unui contract pe perioadă determinată al unui agent temporar, autoritatea abilitată să încheie contractele de angajare are obligația de a examina, în prezența unei cereri explicite de prelungire după perioada de șase ani prevăzută într‑o decizie internă cu aplicabilitate generală, existența unui interes de serviciu care justifică derogarea de la regula celor șase ani.

Cu toate acestea, atunci când cererea de prelungire este făcută pentru o perioadă determinată, care nu depășește perioada de șase ani, autoritatea abilitată să încheie contractele de angajare nu este invitată să se pronunțe asupra posibilității unei astfel de derogări.

Or, nimic nu împiedică agentul vizat să solicite, în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut, să se examineze posibilitatea de prelungire, în interesul serviciului, a contractului său după perioada de șase ani.

(a se vedea punctele 54, 57 și 62)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Ordonanța Vakalopoulou/Comisia, T‑97/00, EU:T:2001:38, punctul 14

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea Comisia/Petrilli, T‑143/09 P, EU:T:2010:531

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea BR/Comisia, F‑13/12, EU:F:2013:39

2.      Respectarea obligației de solicitudine, precum și noțiunea de interes de serviciu nu obligă autoritatea abilitată să încheie contractele de angajare, înainte de a decide să nu prelungească un contract de agent temporar, să examineze în prealabil posibilitatea repartizării agentului în cauză într‑un alt post.

(a se vedea punctul 66)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea Comisia/Macchia, T‑368/12 P, EU:T:2014:266, punctul 57

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Macchia/Comisia, F‑63/11, EU:F:2012:83, punctul 60