ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
14 iulie 2010
Cauza F‑41/10 R
Moises Bermejo Garde
împotriva
Comitetului Economic și Social European (CESE)
„Funcție publică — Procedura măsurilor provizorii — Cerere de suspendare a executării — Urgență — Lipsă”
Obiectul: Cerere introdusă în temeiul articolelor 278 TFUE și 157 EA, precum și al articolului 279 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Bermejo Garde solicită suspendarea în special a deciziei președintelui CESE din 13 aprilie 2010 de repartizare a acestuia de la 6 aprilie 2010 într‑un post de șef de unitate în cadrul direcției de logistică a CESE
Decizia: Respinge cererea de măsuri provizorii. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.
Sumarul ordonanței
1. Procedura măsurilor provizorii — Suspendarea executării — Măsuri provizorii — Condiții de acordare — Fumus boni iuris — Urgență — Caracter cumulativ
[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 39 și anexa I art. 7 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]
2. Procedura măsurilor provizorii — Suspendarea executării — Măsuri provizorii — Condiții de acordare — Prejudiciu grav și ireparabil — Sarcina probei
[art. 278 TFUE și 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 102 alin. (2)]
3. Procedura măsurilor provizorii — Suspendarea executării — Condiții de acordare — Prejudiciu grav și ireparabil — Interesul reclamantului de a obține suspendarea solicitată — Decizie administrativă negativă
(art. 278 TFUE)
4. Procedura măsurilor provizorii — Competența judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii — Pronunțarea ordinelor cu caracter provizoriu
(art. 279 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 39)
5. Procedura măsurilor provizorii — Suspendarea executării — Cerere de suspendare a executării unei decizii privind o nouă repartizare
(art. 278 TFUE)
1. Pe de o parte, în temeiul dispozițiilor articolelor 278 TFUE, 279 TFUE și 157 EA și, pe de altă parte, în temeiul articolului 39 din Statutul Curții de Justiție, aplicabil Tribunalului Funcției Publice în temeiul articolului 7 alineatul (1) din anexa I la statutul menționat, în măsura în care consideră că împrejurările o impun, Tribunalul amintit poate ordona suspendarea executării actului atacat sau poate dispune alte măsuri provizorii. Potrivit articolului 102 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, cererile de măsuri provizorii trebuie să indice, între altele, împrejurările care determină urgența, precum și motivele de fapt și de drept care justifică la prima vedere (fumus boni iuris) dispunerea măsurilor provizorii solicitate. Condițiile privind urgența și fumus boni iuris sunt cumulative, astfel încât o cerere de măsuri provizorii trebuie respinsă dacă una dintre aceste condiții nu este îndeplinită. În cadrul acestei examinări de ansamblu, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii dispune de o largă putere de apreciere și are libertatea de a determina, în lumina particularităților speței, modul în care diferitele condiții trebuie verificate, precum și ordinea examinării acestora, în măsura în care nicio normă de drept nu îi impune o schemă de analiză prestabilită pentru aprecierea necesității de a lua unele măsuri provizorii.
(a se vedea punctele 19‑22)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 9 august 2001, De Nicola/BEI, T‑120/01 R, RecFP, p. I‑A‑171 și II‑783, punctele 12 și 13
Tribunalul Funcției Publice: 31 mai 2006, Bianchi/ETF, F‑38/06 R, RecFP, p. I‑A‑1‑27 și II‑A‑1‑93, punctele 20 și 22
2. Obiectivul procedurii măsurilor provizorii nu îl constituie repararea unui prejudiciu, ci garantarea deplinei eficacități a hotărârii pe fond. În vederea realizării acestui din urmă obiectiv, este necesar ca măsurile solicitate să fie urgente, în sensul că, în vederea evitării unui prejudiciu grav și ireparabil adus intereselor reclamantului, este necesar ca acestea să fie pronunțate și să își producă efectele anterior pronunțării deciziei principale. În plus, părții care solicită acordarea măsurilor provizorii îi revine sarcina de a dovedi că nu poate aștepta finalizarea procedurii principale decât cu riscul de a suferi un prejudiciu de această natură. În această privință, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii nu poate lua în considerare un prejudiciu grav și ireparabil invocat decât în măsura în care acesta poate afecta interesele părții care solicită măsura provizorie.
(a se vedea punctele 25, 28 și 85)
Trimitere la:
Curte: 25 martie 1999, Willeme/Comisia, C‑65/99 P(R), Rec., p. I‑1857, punctul 62
Tribunalul de Primă Instanță: 10 septembrie 1999, Elkaïm și Mazuel/Comisia, T‑173/99 R, RecFP, p. I‑A‑155 și II‑811, punctul 25; 21 mai 2001, Schaefer/Comisia, T‑52/01 R, RecFP, p. I‑A‑115 și II‑543, punctul 47; 19 decembrie 2002, Esch‑Leonhardt și alții/BCE, T‑320/02 R, RecFP, p. I‑A‑325 și II‑1555, punctul 27
3. În principiu, nu poate fi introdusă o cerere de suspendare a executării în privința unei decizii administrative negative, dispunerea unei astfel de suspendări neputând avea ca efect modificarea situației reclamantului. Totuși, suspendarea executării unui act negativ poate fi avută în vedere în cazul în care printr‑o decizie negativă se refuză menținerea situației actuale a unui reclamant, ceea ce determină astfel modificarea acestei situații. În schimb, o decizie negativă care nu determină nicio modificare a situației reclamantului nu poate face obiectul unei astfel de suspendări.
(a se vedea punctele 38, 40 și 42)
Trimitere la:
Curte: 23 martie 1988, La Terza/Curtea de Justiție, 76/88 R, Rec., p. 1741, punctul 18; 30 aprilie 1997, Moccia Irme/Comisia, C‑89/97 P(R), Rec., p. I‑2327, punctul 45
4. Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii poate adopta diferite forme de intervenție în vederea adaptării la cerințele specifice ale fiecărei spețe, respectiv poate pronunța nu numai ordine, în măsura în care prin acestea nu se aduce atingere nicidecum deciziei instanței care se pronunță în cauză, ci și simple invitații de a respecta dispozițiile existente, o astfel de invitație putând constitui un instrument adecvat, care corespunde principiilor ce reglementează procedura măsurilor provizorii și care poate asigura în mod provizoriu o protecție adecvată a drepturilor reclamantului.
(a se vedea punctul 44)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 12 decembrie 1995, Connolly/Comisia, T‑203/95 R, Rec., p. II‑2919, punctele 25, 43 și 44
5. Având în vedere larga putere de apreciere de care dispun instituțiile cu ocazia organizării serviciilor lor în funcție de misiunile care le sunt conferite și, în paralel, cu ocazia repartizării personalului lor, o decizie privind o nouă repartizare, chiar dacă produce inconveniente funcționarilor interesați, nu constituie un eveniment anormal și imprevizibil în cariera acestora. În aceste condiții, suspendarea executării unei astfel de decizii nu poate fi justificată decât prin împrejurări imperative și excepționale care pot produce un prejudiciu grav și ireparabil funcționarului interesat.
(a se vedea punctul 47)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 12 iulie 1996, Presle/Cedefop, T‑93/96 R, RecFP, p. I‑A‑369 și II‑1093, punctul 45