ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE

1 octombrie 2015

Cauza F‑117/15 R

Yosu Galocha

împotriva

Întreprinderii comune europene pentru dezvoltarea energiei de fuziune (întreprinderea comună Fusion for Energy)

„Măsuri provizorii – Cerere de suspendare a executării – Procedură de selecție în cadrul întreprinderii comune Fusion for Energy – Urgență – Lipsă”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Galocha a solicitat președintelui Tribunalului să dispună suspendarea executării deciziilor prin care întreprinderea comună europeană pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune (întreprinderea comună Fusion for Energy) a numit controlori de costuri adjuncți, precum și, cu titlu subsidiar, să dispună suspendarea exercitării funcțiilor controlorilor menționați în ipoteza în care aceștia le‑ar exercita deja

Decizia:      Respinge cererea de măsuri provizorii formulată de domnul Galocha. Cererea privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Sumarul ordonanței

1.      Funcționari – Agenți contractuali – Procedura de selecție din cadrul întreprinderii comune Fusion for Energy – Anunț pentru ocuparea unui post vacant – Obiect – Obligația comitetului de selecție și a autorității abilitate să încheie contractele de angajare de a respecta condițiile stabilite în anunțul pentru ocuparea unui post vacant – Întindere

2.      Funcționari – Egalitate de tratament – Limite – Avantaj acordat ilegal

3.      Măsuri provizorii – Suspendarea executării – Condiții de dispunere – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Decizia unui comitet de selecție de a nu înscrie un candidat într‑o listă de rezervă – Lipsa urgenței

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 115 alin. (2) primul paragraf]

1.      Funcția anunțului pentru ocuparea unui post vacant este, pe de o parte, de a informa persoanele în cauză, într‑un mod cât se poate de exact, cu privire la natura condițiilor necesare pentru ocuparea postului vacant pentru a le da acestora posibilitatea să aprecieze dacă este necesar să își depună candidatura și, pe de altă parte, de a fixa cadrul legal din perspectiva căruia instituția intenționează să efectueze analiza comparativă a meritelor candidaților. Întrucât un anunț pentru ocuparea unui post vacant determină condițiile referitoare la accesul la locul de muncă despre care este vorba, autoritatea împuternicită să facă numiri, în cazul funcționarilor, are deci obligația de a le respecta. În plus, după cum un anunț pentru ocuparea unui post vacant are drept funcție să fixeze cadrul legal din perspectiva căruia autoritatea împuternicită să facă numiri va proceda la analiza comparativă a meritelor candidaților prevăzută la articolul 45 alineatul (1) din statut, tot astfel condițiile fixate de autoritatea abilitată să încheie contractele de angajare în invitația de depunere a candidaturilor sunt obligatorii pentru aceasta.

A permite unui comitet de selecție și autorității abilitate să încheie contractele de angajare să se îndepărteze de conținutul unui anunț pentru ocuparea unui post vacant și de documentele care îl completează fără un temei suficient care să fi făcut obiectul unei publicități adecvate în timp util ar priva aceste documente de rolul esențial pe care trebuie să îl joace în procedura de recrutare, și anume acela de a informa persoanele în cauză, într‑un mod cât se poate de exact, cu privire la natura condițiilor necesare pentru ocuparea postului în discuție.

Chiar dacă proba scrisă nu era decât unul dintre elementele care intrau în aprecierea meritelor candidaților, cum sunt scrisoarea de intenție, curriculum vitae și proba orală, suprimarea sa nu poate în niciun caz să fie privită ca fiind un detaliu ce ar fi putut să rezulte din nemenționarea sa în convocarea adresată candidaților și din lipsa unei publicități care să fi intervenit în timp util, cu alte cuvinte suficient de devreme pentru a permite persoanelor în cauză să se pregătească pentru examene și, după caz, să își reorienteze pregătirea.

(a se vedea punctele 18, 23 și 24)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 5 noiembrie 2003, Cougnon/Curtea de Justiție, T‑240/01, EU:T:2003:290, punctele 112 și 113, și Hotărârea din 21 ianuarie 2004, Robinson/Parlamentul, T‑328/01, EU:T:2004:13, punctul 55

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 15 aprilie 2010, Angelidis/Parlamentul, F‑104/08, EU:F:2010:23, punctul 78, și Hotărârea din 16 iulie 2015, Murariu/AEAPP, F‑116/14, EU:F:2015:89, punctele 74 și 75

2.      Prezintă prea puțină importanță faptul că o probă scrisă, prevăzută în documentele care completează un anunț pentru ocuparea unui post vacant, nu este organizată și că toți candidații sunt, în consecință, tratați în același mod. În această privință, trebuie amintit că principiul nediscriminării nu poate sta la baza vreunui drept la aplicarea nediscriminatorie a unui tratament nelegal.

(a se vedea punctul 25)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 11 septembrie 2002, Pfizer Animal Health/Consiliul, T‑13/99, EU:T:2002:209, punctul 479

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 1 iulie 2010, Časta/Comisia, F‑40/09, EU:F:2010:74, punctul 89

3.      Potrivit unei jurisprudențe constante, deciziile luate în urma unui concurs organizat pentru constituirea unei rezerve pentru recrutări ulterioare nu sunt de natură a cauza un prejudiciu ireparabil unui candidat dezavantajat printr‑o neregularitate săvârșită cu ocazia desfășurării acestuia, întrucât, atunci când, în cadrul unui asemenea concurs, o probă este considerată nelegală, drepturile unui candidat sunt protejate în mod adecvat în cazul în care comisia de evaluare și autoritatea împuternicită să facă numiri revin asupra deciziilor luate și încearcă să găsească o soluție echitabilă în situația sa, fără a fi necesar să se pună în discuție ansamblul rezultatelor concursului sau să se anuleze numirile care au intervenit în urma acestuia.

Această jurisprudență privește însă urmările concursurilor generale, iar nu urmările unor probe de selecție mai limitate. În plus, în cazul în care nelegalitatea constatată prima facie nu privește doar situația reclamantului, ci afectează procedura de selecție în totalitate, această jurisprudență, care este întemeiată pe principiul proporționalității, nu poate să se aplice și să determine respingerea cererii de suspendare a executării pentru lipsa urgenței.

Pe de altă parte, instituțiile determinate să reînceapă sau să reia o procedură de selecție după o hotărâre de anulare a numirilor care au intervenit la capătul acestei proceduri nu pot ține seama, la aprecierea titlurilor și a meritelor candidaților, de experiența dobândită de aceștia în exercitarea funcțiilor inerente numirii lor anulate. Astfel, într‑o asemenea ipoteză, se prezumă că vechimea și experiența dobândite de candidații numiți care au reușit la un concurs, a căror numire va fi fost anulată, nu a existat. În cazul reluării procedurii de selecție, revine, dimpotrivă, instituțiilor menționate sarcina să se asigure, la aprecierea meritelor candidaților, că nu acordă persoanelor în cauză un avantaj necuvenit.

(a se vedea punctele 29-31)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța din 1 februarie 2007, Bligny/Comisia, F‑142/06 R, EU:F:2007:20, punctul 24 și jurisprudența citată