Cauza C‑4/14
Christophe Bohez
împotriva
Ingrid Wiertz
(cerere de decizie preliminară formulată de Korkein oikeus)
„Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Articolul 1 alineatul (2) și articolul 49 – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Materii excluse – Dreptul familiei – Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 – Articolul 47 alineatul (1) – Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia răspunderii părintești – Decizie privind dreptul de vizită prin care se impune o penalitate cu titlu cominatoriu – Executarea penalității cu titlu cominatoriu”
Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 9 septembrie 2015
1. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială – Regulamentul nr. 44/2001 – Domeniu de aplicare – Materii excluse – Starea și capacitatea persoanelor fizice – Decizie prin care se impune o penalitate cu titlu cominatoriu în cadrul unui litigiu privind respectarea unui drept de vizită – Excludere din domeniul de aplicare – Decizie care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 2201/2001
[Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului, art. 1 alin. (2) lit. (a), și Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului]
2. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești – Regulamentul nr. 2201/2003 – Recunoaștere și executare – Decizie prin care se impune o penalitate cu titlu cominatoriu în cadrul unui litigiu privind respectarea unui drept de vizită – Recuperarea penalității cu titlu cominatoriu având același regim de executare precum decizia privind dreptul de vizită
[Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului, art. 28 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 47 alin. (1)]
3. Cooperare judiciară în materie civilă – Competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești – Regulamentul nr. 2201/2003 – Recunoaștere și executare – Decizie prin care se impune o penalitate cu titlu cominatoriu în cadrul unui litigiu privind respectarea unui drept de vizită – Executare – Condiție – Cuantum stabilit în mod definitiv de instanțele din statul membru de origine
(Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului)
1. Articolul 1 din Regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că acest regulament nu se aplică în privința executării într‑un stat membru a unei penalități cu titlu cominatoriu dispuse printr‑o hotărâre judecătorească pronunțată într‑un alt stat membru privind încredințarea și dreptul de vizită în scopul de a asigura respectarea acestui drept de vizită de către titularul dreptului de încredințare.
Astfel, o asemenea penalitate cu titlu cominatoriu prezintă un caracter accesoriu în raport cu obligația titularului dreptului de încredințare de a coopera la punerea în aplicare a dreptului de vizită stabilit prin aceeași hotărâre.
Or, articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 44/2001 exclude în mod expres din domeniul de aplicare al acestui regulament starea persoanelor fizice, noțiune care cuprinde exercitarea răspunderii părintești față de un copil.
În consecință, respectiva penalitate cu titlu cominatoriu a cărei executare se solicită este o măsură accesorie menită să asigure protecția unui drept care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 44/2001, ci în cel al Regulamentului nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/2000.
(a se vedea punctele 35-37, 39 și 40 și dispozitiv 1)
2. Recuperarea unei penalități cu titlu cominatoriu, dispusă de instanța din statul membru de origine care s‑a pronunțat pe fond cu privire la dreptul de vizită în scopul de a asigura eficiența acestui drept, are același regim de executare precum decizia privind dreptul de vizită pe care îl garantează respectiva penalitate și, în acest temei, ea trebuie să fie declarată executorie potrivit normelor definite de Regulamentul nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/2000.
Astfel, o asemenea penalitate cu titlu cominatoriu nu poate fi analizată în mod izolat ca reprezentând o obligație autonomă, ci trebuie analizată în mod indisociabil de dreptul de vizită a cărui protecție o asigură. În acest temei, recuperarea respectivei penalități trebuie să aibă același regim de executare precum dreptul de vizită care trebuie garantat, și anume normele prevăzute la articolul 28 alineatul (1) și la articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003.
A separa regimul de executare a penalității cu titlu cominatoriu de cel aplicabil dreptului de vizită astfel încât să depindă de însăși procedura de executare, care, potrivit articolului 47 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, se stabilește prin dreptul național al statului membru în care are loc executarea, ar însemna să se permită instanței din acest stat să verifice ea însăși existența unei încălcări a dreptului de vizită.
Or, un astfel de control, care ar fi efectuat potrivit normelor statului de executare și ar implica o apreciere de către instanța acestui stat a împrejurărilor speței, ar fi contrar voinței legiuitorului Uniunii de a institui, pentru hotărârile judecătorești pronunțate în acest domeniu, un regim de executare uniform și simplificat, care interzice orice imixtiune pe fond a instanței de executare și care se întemeiază pe încrederea în instanța din statul de origine ca instanță desemnată competentă să pronunțe hotărârea cu privire la dreptul de vizită.
(a se vedea punctele 49-53 și dispozitiv 2)
3. În cadrul Regulamentului nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/2000, hotărârile judecătorești străine prin care se dispune plata unei penalități cu titlu cominatoriu sunt executorii în statul membru solicitat numai dacă suma ce urmează să fie plătită a fost stabilită în mod definitiv de instanțele din statul membru de origine.
Astfel, în ipoteza în care titularul unui drept de vizită conferit într‑un stat membru, invocând nerespectarea acestui drept, solicită executarea în alt stat membru a unei penalități cu titlu cominatoriu al cărei cuantum definitiv nu a fost stabilit de instanța din statul de origine, stabilirea sumei finale care trebuie achitată implică un control al nerespectărilor invocate de titularul dreptului de vizită. Or, un asemenea control, de o importanță capitală pentru interesul superior al copilului, nu implică numai constatarea numărului de neprezentări ale copilului, ci și aprecierea motivelor care se află la originea acestor nerespectări. Numai instanța din statul de origine, ca instanță competentă să se pronunțe pe fond, este abilitată să facă aprecieri de această natură.
În consecință, într‑o asemenea ipoteză, revine beneficiarului penalității cu titlu cominatoriu sarcina de a exploata căile procedurale deschise în statul membru de origine pentru a obține un titlu pentru lichidarea penalității cu titlu cominatoriu în cuantumul său definitiv.
(a se vedea punctele 59-61 și dispozitiv 3)