ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

14 mai 2013

Cauza F‑4/12

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Articolul 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de procedură – Cerere introductivă transmisă prin fax în termenul de introducere a acțiunii – Semnătură olografă a avocatului diferită de cea care figurează pe originalul cererii introductive adresate prin poștă –Tardivitatea acțiunii – Inadmisibilitate vădită – Inexistență”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabilă Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Marcuccio solicită în special anularea deciziei prin care Comisia Europeană i‑a refuzat accesul la intranet. Depunerea originalului cererii sale introductive prin poștă a fost precedată de trimiterea prin fax, la 4 ianuarie 2012, la grefa Tribunalului, primită în aceeași zi, a unui document prezentat drept copie a originalului cererii introductive depuse prin poștă

Decizia:      Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Semnătură olografă a unui avocat – Normă fundamentală de strictă aplicare – Inexistență – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 19 alin. (3) și art. 21 alin. (1) și anexa I, art. 7 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 34 alin. (1)]

2.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Cerere introductivă transmisă prin fax în termenul de introducere a acțiunii – Semnătură olografă a avocatului diferită de cea care figurează pe originalul cererii introductive adresate prin poștă – Consecință – Neluarea în considerare a datei la care a fost primit faxul în vederea aprecierii respectării termenului de introducere a acțiunii

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 34; Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (3)]

1.      Din articolul 19 al treilea paragraf și din articolul 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție rezultă că orice reclamat trebuie să fie reprezentat de o persoană abilitată în acest sens și că, în consecință, instanțele Uniunii nu pot fi sesizate în mod valabil decât printr‑o cerere introductivă semnată de această persoană. În temeiul articolului 7 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții, aceste dispoziții sunt de asemenea aplicabile procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice. Or, nici Statutul Curții, nici Regulamentul de procedură al Tribunalului nu prevăd nicio derogare sau excepție de la această obligație.

Astfel, cerința semnăturii olografe a reprezentantului reclamantului garantează, din considerente de securitate juridică, autenticitatea cererii introductive și exclude riscul ca aceasta să nu fie întocmită de un avocat sau de un consilier abilitat în acest sens. Astfel, acesta din urmă, în calitate de auxiliar de justiție îndeplinește rolul esențial pe care i l‑a conferit Statutul Curții de Justiție și Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, permițând, prin serviciile sale, accesul reclamantului la instanța amintită. Această cerință trebuie, prin urmare, să fie considerată o normă fundamentală de formă și de strictă aplicare, iar nerespectarea sa determină inadmisibilitatea acțiunii.

(a se vedea punctele 24 și 25)

Trimitere la:

Curte: 5 decembrie1996, Lopes/Curtea de Justiție, C‑174/96 P, punctul 8 și jurisprudența citată

Tribunalul de Primă Instanță: 23 mai 2007, Parlamentul European/Eistrup, T‑223/06 P, punctele 50-52

2.      În litigiile privind funcția publică a Uniunii, în vederea depunerii originalului oricărui act de procedură în termenele prevăzute, articolul 34 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice nu permite reprezentantului părții vizate să aplice două semnături olografe distincte, chiar dacă sunt autentice, una pe documentul transmis prin fax la grefa instanței menționate și cealaltă pe originalul trimis prin poștă sau depus personal la grefă.

În aceste condiții, deși se pare că originalul actului care a fost depus fizic la grefă în termen de zece zile după transmiterea copiei acestuia prin fax la Tribunalul Funcției Publice nu poartă aceeași semnătură cu cea care figurează pe documentul trimis prin fax, trebuie să se constate că la grefa Tribunalului au fost primite două acte de procedură distincte, care poartă, fiecare, o semnătură proprie, chiar dacă ambele aparțin aceleiași persoane. Întrucât transmiterea unui text prin fax nu îndeplinește condițiile de securitate juridică impuse la articolul 34 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, data transmiterii documentului prin fax nu poate fi luată în considerare în vederea respectării termenului de introducere a acțiunii.

Pe de altă parte, termenul de introducere a acțiunii este stabilit la articolul 91 alineatul (3) din statut, termen de la care Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice nu derogă. În consecință, este important ca originalul acțiunii să fie întocmit cel mai târziu înainte de expirarea acestui termen. Din acest punct de vedere, trimiterea prin fax nu este numai un mod de transmitere, ci permite și dovedirea faptului că originalul acțiunii primit de grefa Tribunalului după expirarea termenului a fost deja întocmit în termenul de introducere a acțiunii.

(a se vedea punctele 27-29)

Trimitere la:

Curte: 22 septembrie 2011, Bell & Ross BV/OAPI, C‑426/10 P, punctele 37-43

Tribunalul Funcției Publice: 21 februarie 2013, Marcuccio/Comisia, F‑113/11, punctul 22