Language of document :

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 9 octombrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Kammergericht Berlin - Germania) – Executarea unui mandat european de arestare emis împotriva lui NJ

(Cauza C-489/19 PPU)1

[Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgență – Cooperare polițienească și judiciară în materie penală – Mandat european de arestare – Decizia-cadru 2002/584/JAI – Articolul 1 alineatul (1) – Noțiunea de „mandat european de arestare” – Cerințe minime de care depinde validitatea – Articolul 6 alineatul (1) – Noțiunea de „autoritate judiciară emitentă” – Mandat european de arestare emis de parchetul unui stat membru – Statut – Existența unei relații de subordonare față de un organ al puterii executive – Competența ministrului justiției de a da instrucțiuni individuale – Confirmarea mandatului european de arestare de către o instanță înainte de a fi transmis]

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Kammergericht Berlin

Părțile din procedura principală

NJ

Cu participarea: Generalstaatsanwaltschaft Berlin

Dispozitivul

Noțiunea de „mandat european de arestare”, prevăzută la articolul 1 alineatul (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretată în sensul că în sfera acestei noțiuni intră mandatele europene de arestare emise de parchete ale unui stat membru, chiar dacă aceste parchete sunt expuse riscului de a fi supuse, direct sau indirect, unor ordine sau unor instrucțiuni individuale din partea puterii executive, precum un ministru al justiției, în cadrul emiterii acestor mandate de arestare, cu condiția ca mandatele de arestare menționate să facă obiectul, în mod obligatoriu, pentru a putea fi transmise de parchetele în cauză, al unei confirmări de către o instanță care verifică, în mod independent și obiectiv, având acces la integralitatea dosarului de urmărire în care sunt depuse eventualele ordine sau instrucțiuni individuale din partea puterii executive, condițiile de emitere, precum și proporționalitatea acestor mandate de arestare, adoptând astfel o decizie autonomă care le conferă forma definitivă.

____________

1     JO C 280, 19.8.2019.