Recurs introdus la 9 iunie 2020 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 2 aprilie 2020 în cauza T-571/17, UG/Comisia

(Cauza C-249/20 P)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Mongin, L. Radu Bouyon, agenți)

Cealaltă parte din procedură: UG

Concluziile recurentei

anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a opta) din 2 aprilie 2020, pronunțată în cauza T-571/17, UG/Comisia;

trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;

soluționarea o dată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate în primă instanță și în procedura recursului.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv: denaturarea faptelor (punctele 64-71 din hotărârea atacată)

Potrivit unei jurisprudențe constante, există o denaturare supusă controlului Curții atunci când aprecierea elementelor de probă existente pare vădit eronată. O astfel de denaturare trebuie să rezulte în mod evident din documentele dosarului.

În primul aspect al motivului, Comisia susține că concluzia Tribunalului potrivit căreia autoritatea abilitată să încheie contracte („AAIC”) ar fi stabilit un termen prea scurt pentru UG pentru a remedia incompetența profesională este contrazisă de mijloacele de probă scrise care figurează la dosar. AAIC nu i-a solicitat lui UG sa îndeplinească toate obiectivele stabilite în raportul de evaluare din 2015 și să restabilească o legătură de încredere cu colegii săi de muncă într-un termen de trei luni.

Potrivit celui de al doilea aspect al motivului, Tribunalul și-ar fi concentrat în mod eronat examinarea pe chestiunea absențelor nejustificate și ar fi omis să ia în considerare caracterul recurent al mai multor elemente de incompetență profesională constatate în decizia din 17 octombrie 2016 și în scrisoarea din 8 septembrie 2016.

Al doilea motiv: eroarea de drept (punctele 72-77 din hotărârea atacată)

Tribunalul a anulat decizia atacată pe baza unei erori de fapt, fără ca totuși să demonstreze că această eroare era „vădită”. Or, AAIC dispune de o largă putere de apreciere în materie de concediere, iar controlul exercitat de Tribunal se limitează la verificarea inexistenței unei erori vădite sau a unui abuz de putere. Tribunalul a identificat o eroare în decizia atacată, care nu privea decât unul dintre elementele de incompetență profesională cu privire la care AAIC îi atrăsese atenția lui UG, eroare care nu era „vădită” și care nu putea, așadar, să conducă la anularea deciziei atacate.

____________