HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
23 noiembrie 2010
Cauza F‑50/08
Gábor Bartha
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică — Funcționari — Concurs general — Neînscriere pe lista de rezervă — Reprezentare echilibrată între femei și bărbați în compunerea comisiilor de evaluare din cadrul concursurilor”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Bartha solicită, în esență, pe de o parte, anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului general EPSO/AD/56/06 prin care este informat că nu a promovat examenele din concursul menționat și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la repararea prejudiciului pe care l‑ar fi suferit ca urmare a acestei decizii
Decizia: Anulează decizia din 23 ianuarie 2008 prin care comisia de evaluare din cadrul concursului EPSO/AD/56/06 a respins cererea domnului Bartha de reexaminare a deciziei comisiei menționate prin care este respinsă candidatura acestuia. Respinge în rest acțiunea. Obligă Comisia Europeană la plata cheltuielilor de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Acțiune — Act cauzator de prejudicii — Decizie adoptată după reexaminarea unei decizii anterioare
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (2)]
2. Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Concordanță între reclamație și acțiune
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
3. Funcționari — Concurs — Comisie de evaluare — Componență
(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 3 al cincilea paragraf)
4. Funcționari — Răspundere extracontractuală a instituțiilor — Condiții — Nelegalitate — Prejudiciu — Legătură de cauzalitate
1. În cazul în care un candidat care nu a fost înscris pe lista de rezervă întocmită în urma unui concurs solicită reexaminarea unei decizii adoptate de o comisie de evaluare, actul care îl lezează este decizia luată de această comisie după reexaminarea situației candidatului.
(a se vedea punctul 22)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 13 decembrie 2006, Heus/Comisia, T‑173/05, RecFP, p. I‑A‑2‑329 și II‑A‑2‑1695, punctul 19
2. Regula concordanței dintre reclamație și cererea introductivă nu este încălcată decât dacă acțiunea în justiție modifică obiectul reclamației sau cauza sa, noțiunea „cauză” trebuind să fie interpretată în sens larg. Potrivit unei astfel de interpretări, în privința concluziilor în anulare, prin „cauza litigiului” trebuie să se înțeleagă contestarea de către reclamant a legalității interne a actului atacat sau, alternativ, contestarea legalității sale externe. În consecință, sub rezerva excepțiilor de nelegalitate și a motivelor de ordine publică, ar exista o modificare a cauzei litigiului și, prin urmare, o încălcare a regulii concordanței dacă reclamantul, criticând în reclamația sa numai validitatea formală a actului care îl lezează, inclusiv aspectele sale procedurale, ar invoca în cererea introductivă motive de fond sau în ipoteza inversă, în care reclamantul, după ce a contestat în reclamație numai legalitatea pe fond a actului care îl lezează, ar formula o cerere introductivă cuprinzând motive referitoare la validitatea formală a acestuia.
(a se vedea punctul 34)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 1 iulie 2010, Mandt/Parlamentul European, F‑45/07, punctele 119 și 120
3. O comisie de evaluare compusă, la publicarea listei membrilor, din mai mult de patru membri titulari nu poate fi considerată că îndeplinește cerințele articolului 3 al cincilea paragraf din anexa III la statut decât cu condiția ca printre membrii titulari să figureze cel puțin doi membri din fiecare gen.
Cu toate acestea, cerința potrivit căreia trebuie luați în considerare numai membrii titulari ai comisiei de evaluare în stadiul publicării listei membrilor poate fi atenuată în cazul special în care, în pofida unei compuneri a comisiei de evaluare care nu îndeplinește, în acest stadiu, norma prevăzută la articolul 3 al cincilea paragraf din anexa III la statut, astfel cum este interpretată la punctul precedent, compunerea comisiei de evaluare este totuși, la derularea efectivă a examenelor, conformă acestei norme. Astfel, într‑un asemenea caz, obiectivul urmărit de această dispoziție, și anume asigurarea faptului că prestațiile candidaților la un concurs sunt apreciate de o comisie de evaluare în care este asigurată o reprezentare echilibrată între femei și bărbați, se dovedește pe deplin respectat.
(a se vedea punctele 43 și 44)
4. Angajarea răspunderii administrației presupune întrunirea mai multor condiții în ceea ce privește nelegalitatea conduitei imputate instituțiilor, existența unui prejudiciu real și existența unei legături de cauzalitate între conduita respectivă și prejudiciul invocat. Aceste trei condiții sunt cumulative. Lipsa uneia dintre ele este suficientă pentru respingerea concluziilor referitoare la despăgubiri.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate, trebuie, în principiu, ca reclamantul să dovedească existența unei relații directe și certe de la cauză la efect între fapta săvârșită de instituție și prejudiciul invocat.
Cu toate acestea, gradul de certitudine a legăturii de cauzalitate impus de jurisprudență este atins atunci când nelegalitatea săvârșită de o instituție a Uniunii a privat, în mod cert, o persoană nu în mod necesar de o recrutare, la care persoana interesată nu va putea niciodată dovedi că avea dreptul, ci de o șansă serioasă de a fi recrutat ca funcționar sau ca agent, având drept consecință pentru persoana interesată un prejudiciu material constând într‑o pierdere de venit.
(a se vedea punctele 53‑55)
Trimitere la:
Curte: 1 iunie 1994, Comisia/Brazzelli Lualdi și alții, C‑136/92 P, Rec., p. I‑1981, punctul 42; 21 februarie 2008, Comisia/Girardot, C‑348/06 P, Rep., p. I‑833, punctul 52
Tribunalul de Primă Instanță: 28 septembrie 1999, Hautem/BEI, T‑140/07, RecFP, p. I‑A‑171 și II‑897, punctul 85; 5 octombrie 2004, Sanders și alții/Comisia, T‑45/01, Rec., p. II‑3315, punctul 150
Tribunalul Funcției Publice: 22 octombrie 2008, Tzirani/Comisia, F‑46/07, RepFP, p. I‑A‑1‑323 și II‑A‑1‑1773, punctul 218