HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
8 iulie 2010
Cauza F‑139/06
Christian Kurrer
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică — Funcționari — Numire — Agenți temporari numiți funcționari — Candidați înscriși pe o listă de rezervă anterior intrării în vigoare a noului statut — Norme tranzitorii de încadrare în grad la recrutare — Încadrare în grad în temeiul noilor norme, mai puțin favorabile — Articolul 5 alineatul (4) și articolul 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Kurrer solicită anularea deciziei Comisiei din 27 martie 2006 prin care acesta este numit administrator aflat în perioada de probă, în măsura în care această decizie îl încadrează în gradul A*6 treapta 2 și nu menține punctele de promovare ale acestuia
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Recrutare — Numire în grad — Introducerea unei noi structuri a carierei prin Regulamentul nr. 723/2004 — Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad
[Statutul funcționarilor, art. 31 alin. (1); anexa XIII, art. 5 alin. (2) și (4), art. 12 alin. (3) și art. 13 alin. (1); Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]
2. Funcționari — Recrutare — Numire în grad — Introducerea unei noi structuri a carierei prin Regulamentul nr. 723/2004 — Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad
[Statutul funcționarilor, anexa XIII, art. 5 alin. (4); Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]
1. Articolul 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut vizează agenții temporari înscriși „pe o listă de candidați apți pentru a trece într‑o altă categorie”, precum și pe cei „înscriși [...] pe o listă a candidaților care au reușit la un concurs intern”. Deși un concurs de „trecere într‑o altă categorie” este de asemenea, prin natura sa, un concurs intern, dispoziția în cauză trebuie interpretată astfel încât să aibă un efect util, evitând, în măsura în care este posibil, orice interpretare care ar conduce la concluzia că această dispoziție este redundantă. S‑ar părea că legiuitorul a înțeles ca prin „concursuri interne” să se refere la concursuri numite de titularizare, al căror obiect este de a permite, cu respectarea tuturor dispozițiilor statutare care reglementează accesul la funcția publică europeană, recrutarea ca funcționari a unor agenți care au deja o anumită experiență în cadrul instituției și care au făcut dovada aptitudinii lor de a fi titularii posturilor care urmează a fi ocupate. Această interpretare este confirmată de termenii alineatului (2) al articolului 5 din anexa XIII la statut, care nu vizează decât funcționarii înscriși „pe o listă de candidați apți pentru a trece într‑o altă categorie”, fără a menționa funcționarii „înscriși [...] pe o listă a candidaților care au reușit la un concurs intern”. O astfel de mențiune nu ar fi fost justificată în special întrucât nu există motive de titularizare a agenților care sunt deja funcționari.
Pentru ca articolul 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut să fie aplicabil, trebuie să existe o trecere de la o „veche categorie” la o „nouă categorie”, în urma fie a unui concurs care conduce la întocmirea unei „liste de candidați apți pentru a trece într‑o altă categorie”, fie a unui concurs intern de titularizare, care are ca efect o astfel de trecere într‑o altă categorie. Astfel, legiuitorul s‑a îndepărtat, în cadrul exercitării puterii sale largi de apreciere atât în materia dispozițiilor tranzitorii, cât și a criteriilor de încadrare, de la norma generală în materie de încadrare a funcționarilor nou‑recrutați prevăzută la articolul 31 alineatul (1) din statut, astfel cum este completată de articolul 12 alineatul (3) sau de articolul 13 alineatul (1) din anexa XIII la statutul menționat, în ceea ce privește candidații care au reușit la concurs înscriși pe o listă de candidați eligibili înainte de 1 mai 2006 și recrutați între 1 mai 2004 și 30 aprilie 2006, respectiv după 1 mai 2006, rezervând beneficiul încadrării într‑un alt grad decât cel indicat în anunțul de concurs agenților recrutați în calitate de funcționari aflați în perioada de probă care au deja experiență în cadrul instituției și care dovedesc, în urma concursurilor menționate mai sus, capacitatea lor de a ocupa posturi într‑o categorie superioară.
(a se vedea punctele 49, 50, 53 și 55)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 6 martie 1997, de Kerros și Kohn‑Bergé/Comisia, T‑40/96 și T‑55/96, RecFP, p. I‑A‑47 și II‑135, punctele 45 și 46; 12 noiembrie 1998, Carrasco Benítez/Comisia, T‑294/97, RecFP, p. I‑A‑601 și II‑1819, punctul 51
2. Nu există niciun motiv să se creadă, în lipsa unei indicații precise în acest sens, că legiuitorul ar fi dorit să extindă beneficiul regimului prevăzut la articolul 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut la candidații care au reușit la un concurs general, adresat candidaților din afara instituțiilor Uniunii, precum și funcționarilor și agenților, care se pot prezenta la un astfel de concurs. Pe de altă parte, nici o interpretare largă a articolului 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut, prin care se urmărește includerea candidaților care au reușit la un concurs general, nu se impune în vederea garantării egalității de tratament între agenții temporari care au reușit la un concurs general sau la un concurs intern. Astfel, trebuie să se constate că agenții temporari care au reușit la un concurs organizat în scopul ocupării unor posturi din categoria căreia îi aparțin deja nu se află în aceeași situație precum cea a candidaților care au reușit la un concurs care avea drept obiect sau drept efect să permită trecerea într‑o categorie superioară și, în consecință, un progres decisiv în cariera acestora. Împrejurarea că, atunci când a adoptat articolul 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut, legiuitorul a urmărit ca acești agenți temporari să poată fi numiți în mod excepțional funcționari aflați în perioada de probă în gradul pe care îl dețineau în fosta categorie nu are drept rezultat o diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată, din punctul de vedere al obiectivului urmărit de legiuitor, în raport cu agenții temporari recrutați ca funcționari, în urma unui concurs general, în categoria căreia îi aparțin.
În plus, o interpretare largă a articolului 5 alineatul (4) din anexa XIII la statut ar fi de natură să înlăture egalitatea de tratament între candidații care au reușit la același concurs, care, potrivit jurisprudenței, se află într‑o situație de fapt și de drept comparabilă și care trebuie, în lipsa unor motive obiective care justifică o diferențiere, să poată beneficia de același tratament, în special în materie de încadrare. Totuși, o diferență de tratament aplicată după cum recrutarea a avut loc anterior sau ulterior intrării în vigoare a reformei statutului se poate justifica în mod obiectiv prin necesitatea de a menține libertatea legiuitorului comunitar de a adopta în orice moment modificările dispozițiilor din statut pe care le consideră conforme interesului serviciului, chiar dacă aceste dispoziții se dovedesc mai defavorabile pentru funcționari decât vechile dispoziții.
(a se vedea punctele 58‑60)
Trimitere la:
Curte: 5 decembrie 1974, Van Belle/Consiliul, 176/73, Rec., p. 1361, punctul 8; 22 decembrie 2008, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, C‑443/07 P, Rep., p. I‑10945, punctul 79
Tribunalul de Primă Instanță: 9 iulie 1997, Monaco/Parlamentul European, T‑92/96, RecFP, p. I‑A‑195 și II‑573, punctul 55; 16 martie 2004, Afari/BCE, T‑11/03, RecFP, p. I‑A‑65 și II‑267, punctul 65; 11 iulie 2007, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, T‑58/05, Rep., p. II‑2523, punctul 86