HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
15 aprilie 2010
Cauza F‑2/07
José Carlos Matos Martins
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică — Agenți contractuali — Apel pentru exprimarea interesului — Procedură de selecție — Teste de preselecție — Acces la documente”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Matos Martins solicită, în esență, anularea deciziei Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) din 27 februarie 2006 prin care se aprobă rezultatele la testele de raționament verbal și numeric efectuate în cadrul apelului pentru exprimarea interesului lansat de EPSO, în numele instituțiilor europene, în special al Comisiei Comunităților Europene și al Consiliului Uniunii Europene în vederea constituirii unei baze de date a candidaților care urmează a fi recrutați ca agenți contractuali pentru îndeplinirea diverselor atribuții în cadrul instituțiilor menționate
Decizia: Respinge acțiunea. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată, cu excepția cheltuielilor de ședere și de deplasare efectuate în vederea consultării unor documente de către avocatul său la 30 martie, la 1 aprilie și la 21 iulie 2009, la grefa Tribunalului. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată menționate mai sus, efectuate de reclamant.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Concurs — Concurs pe bază de dosare și de examene — Conținutul examenelor
(Statutul funcționarilor, anexa III)
2. Funcționari — Concurs — Concurs pe bază de dosare și de examene — Condițiile și conținutul examenelor — Întrebări cu variante multiple de răspuns
(Statutul funcționarilor, anexa III)
1. Comisia de evaluare din cadrul unui concurs sau comitetul de selecție dispune de o largă putere de apreciere în privința condițiilor și a conținutului detaliat al probelor prevăzute în cadrul unui concurs sau al unei proceduri de selecție. Nu este de competența instanței Uniunii de a cenzura acest conținut decât în cazul în care acesta depășește cadrul indicat în anunțul de concurs sau nu respectă finalitatea examenului din cadrul concursului sau a procedurii de selecție.
Acest principiu se aplică de asemenea în cadrul examenelor constituite din întrebări cu variante de răspuns multiple, nefiind de competența instanței să evalueze probele menționate în locul comisiei de evaluare și, printre altele, să aprecieze în locul comisiei de evaluare gradul de dificultate a probelor. Astfel, dificultatea foarte ridicată a unei întrebări nu poate constitui un indiciu al caracterului necorespunzător al unei întrebări. Comisia de evaluare este abilitată să aleagă întrebările care au un grad de dificultate foarte variat în vederea asigurării primei finalități a unui concurs, și anume a asigura recrutarea unor funcționari sau a unor agenți care au cel mai înalt nivel de competență. De asemenea, comisia de evaluare dispune de o largă putere de apreciere în privința problemei dacă întâmpină nereguli sau erori apărute în cadrul desfășurării unui concurs general cu o largă participare, în special în legătură cu formularea unor întrebări cu variante multiple de răspuns. În consecință, instanța trebuie de asemenea să se rezume la o verificare limitată în privința inteligibilității acestor întrebări.
În schimb, ținând cont de importanța pe care o are principiul egalității de tratament în cadrul procedurilor de concurs sau de selecție, este de competența comisiei de evaluare să vegheze ca examenele să prezinte în mare măsură același grad de dificultate pentru toți candidații.
Principiile de mai sus sunt aplicabile și în contextul examenelor organizate de Oficiul European pentru Selecția Personalului în vederea recrutării unor agenți contractuali.
(a se vedea punctele 161 și 170‑172)
Trimitere la:
Curte: 1 octombrie 1981, Guglielmi/Parlamentul European, 268/80, Rec., p. 2295, punctul 8; 8 martie 1988, Sergio și alții/Comisia, 64/86, 71/86-73/86 și 78/86, Rec., p. 1399, punctul 22; 24 martie 1988, Goossens și alții/Comisia, 228/86, Rec., p. 1819, punctul 14
Tribunalul de Primă Instanță: 16 octombrie 1990, Gallone/Consiliul, T‑132/89, Rec., p. II‑549, punctul 27; 27 iunie 1991, Valverde Mordt/Curtea de Justiție, T‑156/89, Rec., p. II‑407, punctele 121 și 123; 11 iulie 1996, Carrer/Curtea de Justiție, T‑170/95, RecFP, p. I‑A‑363 și II‑1071, punctul 37; 17 decembrie 1997, Passera/Comisia, T‑217/95, RecFP, p. I‑A‑413 și II‑1109, punctul 45; 25 mai 2000, Elkaïm și Mazuel/Comisia, T‑173/99, RecFP, p. I‑A‑101 și II‑433, punctul 35; 14 iulie 2000, Teixeira Neves/Curtea de Justiție, T‑146/99, RecFP, p. I‑A‑159 și II‑731, punctul 37; 2 mai 2001, Giulietti și alții/Comisia, T‑167/99 și T‑174/99, RecFP, p. I‑A‑93 și II‑441, punctul 61; 9 noiembrie 2004, Vega Rodríguez/Comisia, T‑285/02 și T‑395/02, RecFP, p. I‑A‑333 și II‑1527, punctele 35 și 36; 13 iulie 2005, Scano/Comisia, T‑5/04, RecFP, p. I‑A‑205 și II‑931, punctul 45; 8 decembrie 2005, Moren Abat/Comisia, T‑92/04, RecFP, p. I‑A‑399 și II‑1817, punctele 44 și 45
2. Faptul că întrebările cu variante multiple de răspuns adresate candidaților din cadrul unui concurs sau al unei proceduri de selecție au fost alese în mod aleatoriu de un program informatic răspunde unui obiectiv de a asigura egalitatea dintre candidați, permițând în același timp organizarea unor probe pe parcursul a mai multor zile, chiar în interesul candidaților. Cu certitudine, nu este exclus ca o astfel de întrebare, considerată în mod individual, adresată unui astfel de candidat, să poate fi mai dificilă decât o alta, de același nivel, adresată unui alt candidat. Cu toate acestea, inegalitatea în cauză este compensată de numărul mare de întrebări adresate, dat fiind că ansamblul întrebărilor selectate trebuie să prezinte în esență același grad de dificultate pentru toți candidații.
Unicul fapt că un candidat consideră că i‑au fost adresate întrebări dificile, chiar foarte dificile, nu este suficient pentru a dovedi că anumiți candidați din cadrul procedurii de selecție au fost în mod incorect avantajați în raport cu acesta. Astfel, raționamentul care se bazează pe afirmații generale și abstracte nu este de natură să dovedească inegalitatea de tratament, cel puțin o aparență de inegalitate de tratament. În această privință, timpul consacrat de candidați răspunsului la o întrebare, diferit în funcție de candidat, constituie un aspect subiectiv, care nu poate decât să sublinieze existența unor diferențe între candidații care participă la un concurs.
(a se vedea punctele 178‑180)
Trimitere la:
Curte: Goossens și alții/Comisia, citată anterior, punctul 15
Tribunalul de Primă Instanță: Giulietti și alții/Comisia, citată anterior, punctul 59