Language of document : ECLI:EU:F:2016:13

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

5 februarie 2016

Cauza F‑66/15

Inge Barnett și alții

împotriva

Comitetului Economic și Social European (CESE)

„Funcție publică – Funcționari pensionați – Pensii pentru limită de vârstă – Articolul 64 din statut – Coeficienți corectori – Actualizare anuală a coeficienților corectori – Articolul 65 alineatul (2) din statut – Actualizare intermediară – Articolele 3, 4 și 8 din anexa XI la Statut – Prag de sensibilitate – Variația costului vieții – Articolul 64 alineatul (4) din statut – Lipsă a actualizării pentru anii 2013 și 2014 decisă de legiuitor – Domeniu de aplicare – Regulamentul nr. 1416/2013 – Supraevaluarea coeficientului corector pentru Danemarca – Reducerea coeficientului corector prin mecanismul actualizării intermediare – Abuz de putere”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care doamnele Barnett, Ditlevsen și Madsen solicită anularea deciziilor autorității împuternicite să facă numiri a Comitetului Economic și Social European (CESE), cuprinse în fișele lor de pensii pentru luna iunie 2014, prin care cuantumul pensiei lor a fost redus ca urmare a aplicării de la 1 ianuarie 2014 a coeficientului corector de 126,3 % prevăzut pentru funcționarii pensionați care au reședința în Danemarca

Decizia:      Respinge acțiunea. Doamnele Barnett, Barnett și Madsen suportă propriile cheltuieli de judecată și sunt obligate la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comitetul Economic și Social European.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Remunerație – Coeficienți corectori – Stabilire – Actualizare intermediară printr‑o decizie a Comisiei – Aplicabilitate în privința pensiilor pentru limită de vârstă – Admisibilitate

[Statutul funcționarilor, art. 65 alin. (1) și (2) și art. 82 alin. (2) și anexa XI art. 3 alin. (5) al treilea paragraf, art. 3 alin. (6) și (8) și anexa XIII, art. 20; Regulamentul nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului]

2.      Funcționari – Remunerație – Coeficienți corectori – Stabilire – Actualizare intermediară printr‑o decizie a Comisiei – Excludere de către legiuitorul Uniunii a posibilității de actualizare a remunerațiilor în anii 2013 și 2014 – Irelevanță în privința adoptării de actualizări intermediare a coeficienților corectori

[Statutul funcționarilor, art. 64 și art. 65 alin. (1), (2) și (4); Regulamentul nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului]

3.      Funcționari – Remunerație – Ajustare anuală – Proceduri prevăzute în anexa XI la statut – Obiect

[Statutul funcționarilor, art. 64 și art. 65 alin. (1); Regulamentul nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului]

4.      Funcționari – Remunerație – Coeficienți corectori – Stabilire – Actualizare intermediară printr‑o decizie a Comisiei – Obiectiv

[Statutul funcționarilor, art. 65 alin. (2) și anexa XI, art. 6 alin. (2) lit. (b); Regulamentul nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului]

5.      Funcționari – Remunerație – Coeficienți corectori – Stabilire – Actualizare intermediară printr‑o decizie a Comisiei – Reexaminarea coeficientului corector calculat greșit cu prilejul actualizării anuale precedente – Admisibilitate

[Statutul funcționarilor, art. 65 alin. (1) și (2); Regulamentul nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul nr. 1416/2013 al Consiliului]

1.      Nu se poate susține în mod valabil că este lipsită de temei juridic adoptarea de către Comisie a unui decizii privind actualizarea intermediară a coeficienților corectori aplicabili remunerațiilor și pensiilor funcționarilor în urma intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1023/2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Astfel, nu există dubii că, dispunând că, atunci când remunerația este actualizată în conformitate cu articolul 65 alineatul (1) din statut, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1023/2013, aceeași actualizare se aplică și pensiilor, articolul 82 alineatul (2) din statutul modificat privește numai problema actualizării valorii nominale a pensiilor agenților pensionați, care se prevede să fie actualizate în aceeași măsură ca și remunerațiile funcționarilor. Pentru a asigura acest paralelism decis de legiuitor, această dispoziție face deci o trimitere la mecanismul de actualizare a remunerațiilor prevăzut de statutul modificat, mai exact la articolul 65 alineatul (1) din acesta.

Cu toate acestea, din tăcerea articolului 82 alineatul (2) din statutul modificat cu privire la posibilitatea de a aplica mecanismul de actualizare, anuală și/sau intermediară, în privința coeficienților corectori aplicabili, parțial sau total, în cazul anumitor pensii nu se poate deduce nicidecum că această dispoziție s‑ar opune adoptării unor actualizări intermediare a coeficienților corectori.

Astfel, articolul 65 alineatul (2) din statutul modificat, având aceeași valoare normativă precum articolul 82 alineatul (2) din aceasta, prevede în mod explicit actualizarea intermediară nu numai a remunerațiilor, ci și a coeficienților corectori prevăzuți la articolul 64 din statutul modificat pentru remunerații și aplicabili, în anumite cazuri, în privința pensiilor în conformitate cu articolul 20 din anexa XIII la statutul modificat, mai exact prin derogare de la articolul 82 alineatul (1) al doilea paragraf din statutul modificat.

În privința modalităților de realizare a actualizării intermediare, deși articolul 65 alineatul (2) din statutul modificat se referă la modul general la o actualizare intermediară a coeficienților corectori în cazul unei modificări substanțiale a costului vieții, articolul 3 alineatul (5) al treilea paragraf și alineatul (6) din anexa XI la statutul modificat privește actualizarea intermediară a coeficienților corectori aplicați parțial sau total în privința pensiilor. Aceste dispoziții prevăd printre altele aplicarea coeficienților corectori de la data de la care produc efecte și până la data intrării în vigoare a următoarei actualizări anuale, în timp ce articolul 8 din anexa XI la statutul modificat, care figurează în capitolul 2 al acestei anexe, privind actualizările intermediare, și la care face trimitere articolul 3 alineatul (5) al treilea paragraf din aceeași anexă, prevede posibilitatea ca această dată de la care se produc efectele să fie anterioară datei de 1 ianuarie, ceea ce implică în mod necesar că legiuitorul Uniunii a urmărit ca mecanismul de actualizare intermediară să poată fi pe deplin utilizat pentru coeficienții corectori aplicați în cazul pensiilor.

În plus, capitolul 2 din anexa XI la statutul modificat este consacrat tocmai actualizării intermediare a nivelului remunerațiilor și pensiilor [articolul 65 alineatul (2) din statutul modificat]. Or, în aplicarea articolului 65 alineatul (2) din statutul modificat, care vizează în mod expres coeficienții corectori, acest capitol 2 se aplică mutatis mutandis actualizării intermediare a coeficienților corectori.

(a se vedea punctele 37-41)

2.      Deși este adevărat că din textul articolului 65 alineatul (4) din statut, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1023/2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, rezultă că legiuitorul a decis că nu se efectuează niciuna dintre actualizările prevăzute la alineatele (1) și (2) ale aceluiași articol în anii 2013 și 2014, aceasta nu împiedică însă Comisia să adopte o decizie de actualizare intermediară referitoare la acești ani a coeficienților corectori aplicabili remunerațiilor și pensiilor funcționarilor în temeiul articolului 65 alineatul (2) din statutul modificat.

Astfel, în timp ce alineatul (1) al articolului 65 din statutul modificat privește actualizarea anuală a valorilor nominale ale remunerațiilor, precum și a diferitor avantaje financiare, alineatul (2) al acestui articol privește actualizarea, denumită intermediară, în cazul unei modificări substanțiale a costului vieții, nu numai a valorilor nominale ale remunerațiilor și avantajelor financiare vizate la alineatul (1), ci și a coeficienților corectori menționați la articolul 64 din statutul modificat, care se aplică pensiilor numai în legătură cu drepturile dobândite anterior datei de 1 mai 2014.

Pe de altă parte, orice dispoziție de drept al Uniunii trebuie să fie interpretată în raport cu economia generală și cu finalitatea reglementării din care face parte și atât în funcție de voința reală a autorului său, cât și de scopul urmărit de acesta din urmă.

În această privință, referirea pe care articolul 65 alineatul (4) din statutul modificat o face la actualizările prevăzute la alineatele (1) și (2) ale aceluiași articol 65 trebuie înțeleasă în sensul că vizează numai valorile nominale ale renumerațiilor și pensiilor, precum și ale indemnizațiilor, fiind excluse actualizarea intermediară a coeficienților corectori în temeiul articolului 65 alineatul (2) din statutul modificat și actualizarea lor anuală în temeiul articolului 64 din statutul modificat.

(a se vedea punctele 51-53 și 61)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 12 noiembrie 1969, Stauder, 29/69, EU:C:1969:57, punctul 3; Hotărârea din 7 iulie 1988, Moksel Import und Export, 55/87, EU:C:1988:377, punctul 15, și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Plato Plastik Robert Frank, C‑341/01, EU:C:2004:254, punctul 64 și jurisprudența citată

3.      Mecanismul de actualizare automată a remunerațiilor și a pensiilor prevăzut la articolul 65 alineatul (1) din statut, în versiunea care rezultă după intrarea în vigoarea a Regulamentului nr. 1023/2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, și care a succedat mecanismului de adaptare a remunerațiilor și a pensiilor prin regulamente ale Consiliului prevăzut de statut în versiunea aplicabilă de la 1 mai 2004 la 31 decembrie 2013, urmărește să asigure un oarecare paralelism între, pe de o parte, evoluția puterii de cumpărare a funcționarilor și a agenților Uniunii și, prin extindere, a puterii de cumpărare a agenților pensionați și, pe de altă parte, a celei a funcționarilor publici naționali.

Acest obiectiv de a asigura un paralelism se distinge însă în mod clar de principiul, intern funcției publice europene înseși, de echivalență a puterii de cumpărare între funcționarii Uniunii, care rezultă în special din dispozițiile articolului 64 din statut, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 1023/2013, principiu care se aplică și agenților pensionați care beneficiază de o pensie, ale căror drepturi au fost dobândite, în totalitate sau în parte, înainte de 1 mai 2004.

Astfel, acest principiu, care se bazează pe constatarea că există o diferență semnificativă între situațiile economice din diferitele state membre și anumite țări terțe ca locuri de repartizare sau, în cazul agenților pensionați, ca locuri de reședință, implică faptul că drepturile pecuniare ale funcționarilor și ale agenților Uniunii, precum și ale anumitor funcționari pensionați ar trebui să asigure, la situații profesionale și familiale echivalente, o putere de cumpărare identică indiferent de locul de repartizare sau de reședință. Acest principiu, inspirat din principiul egalității de tratament, este pus în practică prin aplicarea la valoarea nominală a remunerație sau, parțial sau total, la cea a anumitor pensii a coeficientului corector, care exprimă raportul dintre costul vieții la Bruxelles (Belgia) sau la Luxemburg (Luxemburg), orașe de referință, și cel al locului de repartizare sau de reședință.

(a se vedea punctele 57-59)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 25 septembrie 2002, Ajour și alții/Comisia, T‑201/00 și T‑384/00, EU:T:2002:224, punctul 45

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 21 martie 2013, van der Aat și alții/Comisia, F‑111/11, EU:F:2013:42, punctul 42

4.      Obiectivul mecanismului de actualizare intermediară a coeficienților corectori prevăzut la articolul 65 alineatul (2) din statut în versiunea care rezultă după intrarea în vigoarea a Regulamentului nr. 1023/2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene este stabilirea și aplicarea în cazul remunerațiilor sau al pensiilor funcționarilor și anumitor agenți pensionați a unor coeficienți care reflectă mai bine, din punct de vedere economic și temporal, realitatea costului vieții în locurile lor de repartizare sau de reședință. Astfel, atunci când este aplicat, acest mecanism constă în a înlătura aplicarea coeficientului corector care rezultă din actualizarea anuală la data de 1 iulie a anului anterior și în a‑l înlocui cu un nou coeficient corector care produce efecte de la data stabilită în principiu la 1 ianuarie a anului următor, pentru a minimaliza, după caz, reducerea sau creșterea puterii de cumpărare pentru funcționarii sau agenții pensionați în cauză repartizați sau care au reședința în locul vizat în cursul primului semestru al anului, în loc de a aștepta următoarea actualizare anuală cu efect de la 1 iulie următor.

Dat fiind faptul că ar fi costisitor și dificil de prevăzut o actualizare anuală a coeficienților corectori pentru a reflecta evoluțiile lunare ale costului vieții în fiecare dintre statele membre, sau chiar dintre statele terțe, de repartizare sau de reședință, legiuitorul a definit un prag de sensibilitate dincolo de care Eurostat și Comisia trebuie să examineze dacă coeficientul corector aplicabil, care rezultă din actualizarea anuală precedentă, reflectă în continuare realitatea economică și, în caz negativ, să stabilească un coeficient corector nou prin intermediul actualizării intermediare. În raport cu elementele de calcul prevăzute de statut, astfel cum a fost modificat de Regulamentul nr. 1023/2013, în special prevederea evoluției puterii de cumpărare, trebuie arătat însă că constatarea unui procent de modificare a costului vieții care depășește pragul de sensibilitate nu conduce în mod necesar la o modificare în același procent a cuantumului remunerațiilor sau pensiilor ori a nivelului coeficientului corector.

Aceasta înseamnă că, atunci când modificarea costului vieții de la actualizarea anuală precedentă este inferioară pragului de sensibilitate, statutul modificat nu prevede obligația de actualizare a remunerațiilor și a pensiilor ori a coeficienților corectori stabiliți la data de 1 iulie anterioară în cadrul actualizării anuale, chiar dacă în viața de zi cu zi funcționarii și agenții pensionați respectivi pot resimți temporar, cu alte cuvinte, până la actualizarea anuală la 1 iulie următor, o reducere sau, dimpotrivă, pot beneficia de o creștere a puterii lor de cumpărare în raport cu colegii lor, funcționari sau agenți pensionați, repartizați sau care au reședința în alte state membre. Astfel, legiuitorul a prevăzut un prag de toleranță în termeni de reducere sau de creștere a puterii de cumpărare a funcționarilor sau a agenților pensionați care rezultă din diferența dintre, pe de o parte, coeficientul corector ca urmare a actualizării anuale aplicabile de la 1 iulie anterior și, pe de altă parte, coeficientul corector care ar fi de natură să reflecte evoluția datelor economice reale de la actualizarea anuală precedentă.

Cu siguranță, depășirea pragului de sensibilitate stabilit la articolul 6 alineatul (2) litera (b) din anexa XI la statutul modificat impune în mod obligatoriu o actualizare intermediară a coeficienților corectori și, în această privință, datele luate în considerare trebuie să fie datele reale constatate de Eurostat.

Cu toate acestea, pe de o parte, existența unui prag de sensibilitate urmărește să nu se procedeze la o actualizare intermediară decât în cazurile în care aceasta ar putea conduce la stabilirea unui coeficient corector diferit într‑o măsură apreciabilă față de cel stabilit în cadrul actualizării anuale. Cu alte cuvinte, legiuitorul a exclus obligația de a revedea cu caracter intermediar coeficientul corector rezultat din actualizarea anuală precedentă atunci când modificările costului vieții sunt reduse și nu pot conduce la decât la o modificare minoră a acestui coeficient.

Pe de altă parte, aplicarea articolului 6 alineatul (2) litera (b) din anexa XI la statutul modificat prin intermediul unei comparări a datelor reale presupune în mod necesar că cele care au stat la baza actualizării anuale adoptate începând cu data de 1 iulie a anului calendaristic precedent reflectau într‑adevăr situația reală a costului vieții la acea dată.

(a se vedea punctele 76-81)

5.      Ținând seama de faptul că în Regulamentul nr. 1416/2013 de adaptare începând de la 1 iulie 2013 a coeficienților corectori aplicabili remunerațiilor și pensiilor funcționarilor și celorlalți agenți ai Uniunii Europene au fost luate în considerare date economice eronate referitoare la Danemarca și având în vedere larga putere de apreciere recunoscută în favoarea Eurostat în privința aprecierii datelor economice și Comisiei în privința deciziilor sale, în mod întemeiat acestea au efectuat o comparație între, pe de o parte, datele corecte și actualizate privind evoluția costului vieții în Danemarca în al doilea semestru al anului 2013 și, pe de altă parte, cele care au fost reținute și validate prin Regulamentul nr. 1416/2013 ca reflectând realitatea situației economice la 1 iulie 2013 și care justificaseră, deși în mod eronat, o modificare în sensul majorării coeficientului corector pentru acest stat membru.

Astfel, ar fi contrar obiectivului mecanismului de actualizare a coeficienților corectori prevăzut la articolul 65 alineatul (1) din statut în versiunea care rezultă după intrarea în vigoarea a Regulamentului nr. 1023/2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, și anume stabilirea și aplicarea în cazul remunerațiilor funcționarilor și al pensiilor anumitor agenți pensionați a unor coeficienți care reflectă mai bine din punct de vedere economic și temporal realitatea costului vieții în locurile lor de repartizare sau de reședință, să se impună Eurostat și Comisiei să facă o comparație între, pe de o parte, datele corecte care ar fi trebuit să fie luate în considerare de Regulamentul nr. 1416/2013, mai precis datele care reflectau costul real al vieții în Danemarca la 1 iulie 2013 fără a lua în considerare componenta eronată, și, pe de altă parte, datele reale în cursul celui de al doilea semestru 2013. Or, o actualizare intermediară a coeficienților corectori în temeiul articolului 65 alineatul (2) din statutul modificat se justifică din punct de vedere statutar atunci când coeficientul corector care rezultă din actualizarea anuală nu mai corespunde în mod semnificativ cu realitatea costului vieții și trebuie, în consecință, să fie reexaminat, ținând seama de faptul că obligația de a efectua o astfel de reexaminare presupune că se poate ajunge la o modificare substanțială, în plus sau în minus, a coeficientului corector în cauză.

(a se vedea punctele 84-86)