HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

21 ianuarie 2014

Cauza F‑114/12

Ewelina Jelenkowska‑Luca

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiții prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut – Cetățenia statului pe teritoriul căruia se află locul de repartizare – Reședință obișnuită”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care doamna Jelenkowska‑Luca solicită anularea deciziei din 11 iulie 2012 prin care Comisia Europeană a respins reclamația formulată la 25 martie 2012 împotriva deciziei de a nu‑i acorda indemnizația de expatriere începând cu 1 martie 2012

Decizia:      Respinge acțiunea. Doamna Jelenkowska‑Luca suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiții de acordare – Sarcina probei care îi revine funcționarului

[Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 4 alin. (1) lit. (b)]

2.      Funcționari – Remunerație – Indemnizație de expatriere – Condiții de acordare – Reședința obișnuită în statul membru de repartizare în perioada de referință – Noțiunea de reședință obișnuită – Împrejurări care permit să se prezume reședința obișnuită la locul de repartizare

[Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 4 alin. (1) lit. (b)]

1.      În ceea ce privește indemnizația de expatriere, îi revine funcționarului obligația de a demonstra că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din anexa VII la statut.

De aceea, nu poate fi primit argumentul unui funcționar care are naționalitatea statului membru de repartizare potrivit căruia, întrucât în perioada de referință nu avea această cetățenie, revenea instituției sarcina de a dovedi că a stabilit în perioada respectivă legături multiple și strânse cu acest stat membru. Astfel, această interpretare a articolului 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut ar echivala, în cazul unui funcționar care locuiește sau a locuit în statul de repartizare fără a avea cetățenia statului respectiv, cu a prezuma că într‑un astfel de caz sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de indemnizația de expatriere. Or, o astfel de interpretare ar fi contrară caracterului strict al condițiile prevăzute în dispoziția menționată.

(a se vedea punctele 15 și 16)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 27 septembrie 2000, Lemaître/Comisia, T‑317/99, punctul 48; 13 decembrie 2004, E/Comisia, T‑251/02, punctul 84; 13 septembrie 2005, Recalde Langarica/Comisia, T‑283/03, punctul 142

Tribunalul Funcției Publice: 11 iulie 2007, B/Comisia, F‑7/06, punctul 39; 25 septembrie 2007, Cavallaro/Comisia, F‑108/05, punctul 78

2.      Împrejurarea că un funcționar care intră sub incidența articolului 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut și‑a stabilit reședința obișnuită, noțiune care trebuie înțeleasă ca desemnând centrul intereselor sale, în țara în care este repartizat, chiar și pentru un timp foarte scurt în perioada de referință, îl privează în mod automat pe acesta de indemnizația de expatriere.

În ceea ce privește stabilirea locului reședinței obișnuite, faptul de a se fi mutat în statul membru de repartizare pentru a se alătura soțului său, de a avea o locuință pentru a conviețui cu acesta și de a exercita o activitate profesională permite să se prezume o deplasare a centrului intereselor sale în statul membru respectiv. În plus, faptul de a fi introdus o cerere în vederea obținerii cetățeniei statului membru de repartizare imediat după căsătoria cu un resortisant al statului membru respectiv face să se prezume cu atât mai mult intenția funcționarului de a‑și deplasa centrul intereselor către acest stat membru.

(a se vedea punctele 24-26)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: B/Comisia, citată anterior, punctele 38 și 39; 4 decembrie 2008, Blais/BCE, F‑6/08, punctul 91; 5 decembrie 2012, Bourtembourg/Comisia, F‑6/12, punctele 26 și 28; 26 iunie 2013, Achab/CESE, F‑21/12, punctul 34, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalul Uniunii Europene, cauza T‑430/13 P