Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Berlin (Germania) la 24 decembrie 2019 – Energieversorgungscenter Dresden-Wilschdorf GmbH & Co. KG/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-938/19)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Energieversorgungscenter Dresden-Wilschdorf GmbH & Co. KG

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Întrebările preliminare

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE1 trebuie interpretat în sensul că este compatibilă cu acesta o reglementare precum cea prevăzută în prima teză a alineatului (4) al articolului 2 din TEHG 2011 [Legea privind comercializarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră], potrivit căreia o instalație autorizată potrivit Legii federale privind protecția împotriva imisiunii (Bundesimmissionsschutzgesetz) este inclusă în ETS, chiar dacă autorizația include de asemenea instalații auxiliare, care nu generează emisii de gaze cu efect de seră?

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Din criteriile prevăzute în formularul (template) elaborat de Comisia Europeană și indicate statelor membre pentru calcularea cotei corectate („corrected eligibility ratio”) în ceea ce privește căldura importată de la instalațiile care nu sunt incluse în ETS, reiese că această cotă se aplică căldurii produse în instalația inclusă în ETS chiar și atunci când căldura importată poate fi atribuită în mod clar unuia dintre fluxurile de căldură identificabile și măsurate separat și/sau consumului intern de căldură al instalației?

Articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf din Decizia 2011/278/UE a Comisiei2 trebuie interpretat în sensul că procesul relevant de producere a căldurii de către subinstalația căldurii de referință privește un sector sau subsector considerat a fi expus unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, stabilit de Decizia 2010/2/UE a Comisiei3 , în cazul în care această căldură este utilizată pentru producția de elemente de răcire, iar elementele de răcire sunt consumate de o instalație care nu este inclusă în ETS într-un sector sau într-un subsector care este expus unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon?

În ceea ce privește aplicabilitatea articolului 6 alineatul (1) al treilea paragraf din Decizia 2011/278/UE a Comisiei, este relevant aspectul dacă producția de elemente de răcire se realizează în cadrul limitelor instalației incluse în ETS?

____________

1 Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO 2003, L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).

2 Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolul 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, în special articolul 6 alineatul (1) al treilea paragraf (JO 2011, L 130, p. 1).

3 Decizia 2010/2/UE a Comisiei din 24 decembrie 2009 de stabilire, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unei liste a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (JO 2010, L 1, p. 10).