HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)

13 martie 2013

Cauza F‑91/10

AK

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Articolul 43 primul paragraf din statut – Întocmire tardivă a rapoartelor asupra evoluției carierei – Prejudiciu moral – Pierderea unei șanse de a fi promovat”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care AK solicită, în primul rând, anularea deciziei Comisiei Comunităților Europene din 24 noiembrie 2009 privind respingerea cererii sale prin care urmărește, pe de o parte, repararea prejudiciului pe care l‑ar fi suferit în urma neîntocmirii rapoartelor asupra evoluției carierei (denumite în continuare „REC”) pentru perioadele 2001/2002, 2004, 2005 și 2008 și, pe de altă parte, deschiderea unei anchete administrative privind acuzațiile de hărțuire morală; în al doilea rând, obligarea Comisiei la plata unor daune interese

Decizia: Obligă Comisia Europeană la plata către AK a sumei de 15 000 de euro pentru repararea prejudiciului moral pe care acesta l‑a suferit. Obligă Comisia Europeană la plata către AK a sumei de 4 000 de euro ca despăgubire pentru pierderea unei șanse de a fi promovat într‑un grad superior gradului A 5 sau echivalent înainte de 1 martie 2008. Respinge în rest acțiunea. Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de AK.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune în despăgubire – Întocmire tardivă a rapoartelor asupra evoluției carierei – Funcționar pensionat în urma unei invalidități permanente și totale – Menținerea interesului de a exercita acțiunea

(Statutul funcționarilor, art. 53, 78, 90 și 91)

2.      Funcționari – Evaluare – Raport asupra evoluției carierei – Întocmire – Tardivitate – Greșeală de serviciu care cauzează un prejudiciu moral – Condiții – Funcționar pensionat în urma unei invalidități permanente și totale – Întinderea prejudiciului

(Statutul funcționarilor, art. 43)

3.      Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Neîndeplinirea obligației de executare a unei hotărâri de anulare într‑un termen rezonabil – Greșeală de serviciu

(art. 266 TFUE)

4.      Acțiune introdusă de funcționari – Competență de fond – Repararea prejudiciului material legat de pierderea unei șanse – Evaluare – Criterii

[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]

1.      Un funcționar pensionat din oficiu pe motiv de invaliditate, indiferent dacă reintegrarea sa este pur ipotetică sau reală, păstrează, în principiu, un interes de a fi indemnizat pentru prejudiciul pe care l‑a suferit efectiv ca urmare a întocmirii cu întârziere a rapoartelor asupra evoluției carierei. Totuși, aceasta nu exonerează funcționarul menționat de respectarea regulilor privind angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii Europene și în special de condiția potrivit căreia, pentru a obține o despăgubire, acesta trebuie să dovedească faptul că a suferit un prejudiciu real și cert.

(a se vedea punctele 33 și 35)

Trimitere la:

Curte: 27 ianuarie 1982, Birra Wührer și alții/Consiliul și Comisia, 256/80, 257/80, 265/80, 267/80 și 5/81, punctul 9; 22 decembrie 2008, Gordon/Comisia, C‑198/07 P

Tribunalul de Primă Instanță: 12 decembrie 1996, Stott/Comisia, T‑99/95, punctul 72

Tribunalul Funcției Publice: 12 mai 2011, Missir Mamachi di Lusignano/Comisia, F‑50/09, punctul 117, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalului Uniunii Europene, cauza T‑401/11 P; 13 septembrie 2011, AA/Comisia, F‑101/09, punctul 78

2.      Administrația trebuie să asigure redactarea periodică a rapoartelor asupra evoluției carierelor la datele impuse de statut sau de normele adoptate în aplicarea acestuia și întocmirea legală a rapoartelor menționate, atât pentru motive de bună administrare, cât și pentru a proteja interesele funcționarilor. Prin urmare, în absența unor împrejurări speciale, administrația comite o greșeală de serviciu de natură să îi angajeze răspunderea în cazul în care întocmește rapoartele asupra evoluției carierei cu întârziere.

Întârzierea intervenită în întocmirea rapoartelor de evaluare este de natură, în sine, să prejudicieze funcționarul prin simplul fapt că evoluția carierei sale poate fi afectată prin lipsa unui astfel de raport la momentul la care trebuie luate decizii care îl privesc. În această perspectivă, se poate admite ca funcționarul pensionat din oficiu pentru invaliditate să solicite repararea prejudiciului moral, real și cert, care rezultă din starea de incertitudine și de anxietate cu privire la viitorul său profesional pe care lipsa raportului asupra evoluției carierei i‑a putut‑o crea atunci când se afla în activitate. Aceasta este situația cu atât mai mult cu cât raportul asupra evoluției carierei constituie o dovadă scrisă și formală cu privire la calitatea muncii pe care funcționarul menționat a efectuat‑o în perioada luată în considerare.

În schimb, este necesar să se considere că acel funcționar ale cărui perspective de reintegrare sunt ipotetice nu mai poate invoca, pentru perioada care începe să curgă după pensionarea sa din oficiu, un prejudiciu moral, real și cert, care rezultă din starea de incertitudine și de anxietate privind viitorul său profesional, întrucât tocmai acest viitor profesional este ipotetic.

(a se vedea punctele 49, 60 și 63)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 28 mai 1997, Burban/Parlamentul European, T‑59/96, punctul 68; 23 octombrie 2003, Lebedef/Comisia, T‑279/01, punctele 55 și 56; 30 septembrie 2004, Ferrer de Moncada/Comisia, T‑246/02, punctul 68

3.      Instituția al cărei act a fost anulat este obligată să ia măsurile pe care le presupune executarea hotărârii de anulare. În această privință, întrucât executarea unei astfel de hotărâri necesită adoptarea anumitor măsuri administrative, instituția dispune de un termen rezonabil pentru a se conforma hotărârii. În consecință, o instituție încalcă articolul 266 TFUE și săvârșește o greșeală care poate să angajeze răspunderea Uniunii atunci când, în lipsa unor dificultăți speciale de interpretare a hotărârii de anulare sau a unor dificultăți practice, aceasta nu adoptă măsuri concrete pentru executarea hotărârii respective într‑un termen rezonabil.

(a se vedea punctul 50)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 10 iulie 1997, Apostolidis și alții/Comisia, T‑81/96, punctul 37

Tribunalul Funcției Publice: 17 aprilie 2007, C și F/Comisia, F‑44/06 și F‑94/06, punctele 60 și 63-67

4.      Cu condiția de a fi suficient dovedită, pierderea unei șanse, cum este în special șansa de a fi promovat mai devreme, constituie un prejudiciu material reparabil. Funcționarul pensionat din oficiu pentru invaliditate păstrează dreptul de a solicita repararea pierderii unei șanse de a fi promovat, chiar dacă perspectivele sale de întoarcere în serviciu sunt ipotetice, întrucât această pierdere a unei șanse ar fi putut să îi cauzeze un prejudiciu în perioada în care se afla în activitate și poate să afecteze cuantumul prestației de invaliditate care îi este plătită, precum și cuantumul pensiei pentru limită de vârstă care îi va fi acordată ulterior.

Pentru a determina cuantumul despăgubirii care trebuie plătită pentru pierderea unei șanse, trebuie, după identificarea naturii șansei de care funcționarul a fost privat, să se stabilească data începând de la care ar fi putut beneficia de această șansă, ulterior să se cuantifice șansa menționată și, în sfârșit, să se precizeze care au fost pentru acesta consecințele financiare ale pierderii șansei respective. În plus, în cazul în care acest lucru este posibil, șansa de care un funcționar a fost privat trebuie determinată în mod obiectiv, sub forma unui coeficient matematic care rezultă dintr‑o analiză precisă. Totuși, atunci când șansa menționată nu poate fi cuantificată în acest fel, se admite că prejudiciul suferit poate fi evaluat ex aequo et bono.

(a se vedea punctele 69, 91 și 92)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 10 noiembrie 2010, OAPI/Simões Dos Santos, T‑260/09 P, punctul 104

Tribunalul Funcției Publice: AA/Comisia, citată anterior, punctele 81, 83, 93 și 94