HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)
3 decembrie 2013
Cauza F‑36/13
CT
împotriva
Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA)
„Funcţie publică – Agent temporar – Contract pe perioadă nedeterminată – Reziliere – Atingere adusă demnității funcției – Ruperea legăturii de încredere”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, prin care CT solicită în special anularea deciziei Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) din 24 iulie 2012 prin care a fost reziliat contractul său de agent temporar pe perioadă nedeterminată și repararea prejudiciului suferit
Decizia: Respinge acțiunea. CT suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Agenți temporari – Rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată – Justificare întemeiată pe ruperea legăturii de încredere – Control jurisdicțional – Limite
(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47)
2. Funcționari – Drepturi și obligații – Obligația de loialitate – Noţiune – Conţinut
(Statutul funcționarilor, art. 12; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 11)
3. Funcționari – Agenți temporari – Rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată – Puterea de apreciere a administrației – Obligația de a iniția o procedură disciplinară – Lipsă
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 lit. (c) și art. 49-50a]
1. Rezilierea anticipată a unui contract de agent temporar poate fi întemeiată pe un comportament al agentului în cauză care atrage după sine ruperea legăturii de încredere dintre acesta şi autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă. Controlul instanţei Uniunii privind legalitatea unei decizii de reziliere se limitează la a verifica absența unei erori vădite sau a unui abuz de putere.
(a se vedea punctul 43)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 12 decembrie 2000, Dejaiffe/OAPI, T‑223/99, punctele 50-53
Tribunalul Uniunii Europene: 7 noiembrie 2011, Longinidis/Cedefop, T‑283/08 P, punctele 83 și 84
2. Articolul 12 din statut constituie una dintre expresiile specifice ale obligației de loialitate, care îi impune funcționarului nu numai să se abțină de la conduitele ce pot aduce atingere demnității funcției și respectului datorat instituției și autorităților acesteia, ci și să dovedească un comportament mai presus de orice bănuială, astfel încât legăturile de încredere existente între instituție și acesta să fie în permanență menținute.
Respectul datorat de funcționar demnității funcției sale nu se limitează la momentul specific în care acesta exercită o anumită sarcină, ci este obligatoriu pentru funcționar în orice împrejurare.
(a se vedea punctele 47 și 48)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 19 mai 1999, Connolly/Comisia, T‑34/96 și T‑163/96, punctul 130 și jurisprudența citată
Tribunalul Funcției Publice: 8 noiembrie 2007, Andreasen/Comisia, F‑40/05, punctul 233 și jurisprudența citată; 11 septembrie 2013, de Brito Sequeira Carvalho/Comisia, F‑126/11, punctul 91
3. Chiar în cazul unei greșeli care poate justifica eventual concedierea pentru motive disciplinare a unui agent temporar, niciun element nu obligă autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă să declanșeze o procedură disciplinară împotriva persoanei interesate, mai degrabă decât să recurgă la posibilitatea de a rezilia în mod unilateral contractul prevăzută la articolul 47 litera (c) din Regimul aplicabil celorlalți agenți. Alegerea de a rezilia contractul unui agent temporar în temeiul articolului 47 litera (c) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, iar nu în temeiul articolelor 49-50a din acesta, referitoare la procedura disciplinară, ține de o largă marjă de apreciere a administrației.
(a se vedea punctul 54)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Dejaiffe/OAPI, citată anterior, punctul 38
Tribunalul Uniunii Europene: Longinidis/Cedefop, citată anterior, punctul 100 și jurisprudența citată