Language of document :

Recurs introdus la 21 septembrie 2018 de Pirelli & C. SpA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 12 iulie 2018 în cauza T-455/14, Pirelli & C./Comisia

(Cauza C-611/18 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Pirelli & C. SpA (reprezentanți: M. Siragusa, G. Rizza, avocați)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Prysmian Cavi e Sistemi Srl

Concluziile recurentei

Pirelli solicită Curții:

în temeiul articolului 169 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, anularea deciziei Tribunalului care figurează în dispozitivul Hotărârii pronunțate la 12 iulie 2018 în cauza T-455/14, Pirelli & C. SpA/Comisia, notificată recurentei în aceeași zi prin e-Curia;

și

în temeiul articolului 170 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, admiterea, fără trimiterea cauzei spre rejudecare, a concluziilor formulate de Pirelli în primă instanță, mutatis mutandis și prin urmare:

cu titlu principal

–    anularea deciziei1 în măsura în care privește societatea Pirelli, și anume articolul 1 punctul 5 litera (d), articolul 2 litera (g) și articolul 4, numai cu referire la includerea Pirelli în lista destinatarilor;

cu titlu subsidiar

–    acordarea beneficiului de ordine și de discuție în favoarea Pirelli, în exercitarea competenței de fond în temeiul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1/20032 și al articolului 261 TFUE.

În cazul în care Prysmian va introduce recurs împotriva deciziei Tribunalului din Hotărârea pronunțată la 12 iulie 2018 în cauza T-455/14, iar acesta va fi admis:

–    anularea deciziei sau modificarea articolului 2 litera (g), cu reducerea amenzii aplicate în solidar Prysmian și Pirelli;

în orice caz, obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

În cazul în care Curtea nu va anula decizia Tribunalului care figurează în dispozitivul Hotărârii pronunțate la 12 iulie 2018 în cauza T-455/14, Pirelli & C. SpA/Comisia, acordarea beneficiului de ordine și de discuție în favoarea Pirelli, în exercitarea competenței de fond în temeiul articolului 31 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și al articolului 261 TFUE.

Motivele și principalele argumente

Primul motiv privind încălcarea de către Tribunal a obligației sale de motivare referitoare la: pretinsa inexistență a unei lipse de motivare invocată de recurenta Pirelli în privința respingerii de către Comisie a argumentelor sale detaliate având ca obiect inaplicabilitatea în speță a prezumției unei influențe decisive, precum și la inegalitatea de tratament săvârșită de Comisie prin aplicarea exclusiv în favoarea Goldman Sachs a așa-numitei metode a „bazei duble”

Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a stabilit obiectul și întinderea obligației de motivare ce revenea Comisiei, prin faptul că nu a recunoscut și nu a declarat că motivarea deciziei nu îndeplinește cerințele stabilite de instanța Uniunii. Tribunalul ar fi trebuit să anuleze decizia în ceea ce o privea pe recurentă în măsura în care actul în discuție nu conține expunerea exhaustivă a unor motive precise, specifice și concrete care să justifice imputarea încălcării societății Pirelli pe baza unei prezumții, deși Pirelli făcuse dovada faptului că legăturile sale economice, organizatorii și juridice cu Prysmian nu aveau ca efect să excludă sau să limiteze autonomia filialei sale. În plus, în decizia atacată, Tribunalul a ignorat în totalitatea argumentația formulată de Pirelli cu privire la diferența de tratament care i-a fost aplicată având în vedere că în privința sa Comisia a aplicat numai prezumția de exercitare a unei influențe decisive („PLP”) în loc să aplice metoda imputării care prevede o bază dublă, pe care a aplicat-o celeilalte societăți-mamă a Prysmian, Goldman Sachs.

Al doilea motiv privind încălcarea articolelor 48 și 49 din Carta de la Nisa și insuficiența precum și caracterul ilogic al motivării hotărârii, în ceea ce privește încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanei juridice Pirelli și a principiului proporționalității de către Comisie

Poziția Tribunalului – potrivit căreia răspunderea societății Pirelli stabilită pe baza unei prezumții, nu este o răspundere penală fără vinovăție pentru fapta altuia, ci o răspundere cu caracter personal a „întreprinderii” pe care o constituia împreună cu filiala sa Prysmian, care este autorul direct al încălcării – se bazează pe suprapunerea incorectă a două planuri de analiză care nu pot fi suprapuse: aplicarea regulilor de concurență întreprinderilor și protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor juridice acuzate. În plus, hotărârea a ignorat în totalitate argumentul societății Pirelli referitor la natura dublei prezumții a PLP. Astfel, în decizie, Comisia a prezumat că Pirelli exercita o influență decisivă nu numai asupra politicii comerciale a Prysmian, ci și asupra comportamentelor anticoncurențiale ale filialei, fără ca recurentei să i se dea posibilitatea să facă dovada contrară. Pirelli invocă lipsa de motivare a deciziei atacate și în raport cu argumentul potrivit căruia Comisia nu a evaluat comparativ interesele în joc în special în ceea ce privește PLP-ul, ținând seama de elementele speciale ale cazului concret și de respectarea dreptului la apărare, după cum impune, de altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În sfârșit, în ceea ce privește argumentul invocat de Pirelli potrivit căruia aplicarea de către Comisie în privința sa a PLP-ului nu era proporționată în sensul articolului 5 alineatul (4) TUE pentru realizarea obiectivelor destinate unei mai bune garantări a plății efective a sancțiunii și aplicării de amenzi mai ridicate în scop disuasiv, Tribunalul a răspuns făcând trimiteri la jurisprudență nepertinente.

Al treilea motiv privind încălcarea principiilor răspunderii solidare, proporționalității și egalității de tratament, privind caracterul ilogic al motivării în raport cu aprecierea eronată pe fond a aplicării în cazul societății Pirelli a principiului răspunderii solidare cu Prysmian în vederea plății amenzii, precum și lipsa de motivare a hotărârii privind neaplicarea beneficiului de ordine și de discuție în favoarea Pirelli

Deși Pirelli a fost condamnată – ca și Prysmian – la plata întregului cuantum al amenzii aplicate prin decizie, situația recurentei era profund diferită de cea a fostei sale filiale, pe care decizia o indica în mod clar ca fiind autorul direct al încălcării. După cum se recunoaște în hotărâre, în mod corect, dar contradictoriu, societății Pirelli i-a fost imputată o răspundere derivată și accesorie, care depinde în totalitate de răspunderea Prysmian. Comisia ar fi trebuit să diminueze efectele nerezonabile și disproporționate pe plan sancționatoriu ale propriei viziuni alterate a prerogativelor pe care le are Pirelli ca societate-mamă care deține 100 % din capitalul filialei, nedând sancțiunii un caracter solidar sau aplicându-l doar asupra unei părți din amenda impusă societății Prysmian ori, cel puțin, recunoscând societății Pirelli beneficiul de ordine și de discuție. Tribunalul, nu numai că nu a furnizat nicio motivare în privința motivului formulat de Pirelli privind neaplicarea acestei beneficiu, dar a încălcat principiile răspunderii solidare, proporționalității și egalității de tratament.

Al patrulea motiv privind încălcarea articolului 261 TFUE și a articolului 31 din Regulamentul nr. 1/2003 la respingerea cererii de acordare a beneficiului de ordine și de discuție, formulată de Pirelli în concluziile acțiunii sale în fața Tribunalului

În temeiul prevederilor menționate, intră în competența Tribunalului numai modificarea cuantumului sancțiunii aplicate de Comisie, ci și competența de a modula modalitățile de plată și de executare a sancțiunii. Jurisprudența citată în hotărârea atacată – în temeiul căreia puterea sancționatorie a Comisiei nu cuprindea facultatea de a stabili cotele corespunzătoare de amendă ale debitorilor solidari în raporturile lor reciproce – nu este relevantă pentru a aprecia chestiunea diferită invocată Pirelli, pe care Tribunalul a ignorat-o în esență, privind puterea Comisiei și a Tribunalului în caz de control jurisdicțional a deciziilor acesteia, de a acorda beneficiul de ordine și de discuție societății-mamă care deține 100 % din capital, sancționată în solidar. Astfel, acest beneficiu nu afectează raporturile interne între debitorii solidari, ci obligația pe care fiecare dintre aceștia o are, separat, fața de Comisie (așa-numitele raporturi externe).

____________

1     Decizia Comisiei Europene C(2014) 2139 final din 2 aprilie 2014 (cazul AT.39610 – Cabluri electrice)

2     Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167)