ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a treia)
11 iunie 2009
Cauza F‑72/08
Michalis Ketselidis
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Răspuns provizoriu – Eroare scuzabilă – Lipsă – Decizie implicită de respingere – Reclamație tardivă – Inadmisibilitate – Hotărâre a unei instanțe comunitare – Fapt nou esențial – Lipsă”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Ketselidis solicită anularea deciziei implicite a autorității împuternicite să facă numiri de respingere a cererii sale prin care se urmărea recalcularea anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii ce rezultă din transferul către sistemul comunitar al echivalentului actuarial al drepturilor de pensie dobândite în Grecia
Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Obligă reclamantul la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Sumarul ordonanței
1. Funcționari – Acțiune – Termene – Reexaminarea unei decizii administrative rămase definitive
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
2. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Răspuns provizoriu al administrației la cererea unui funcționar – Excludere
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
3. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Decădere – Eroare scuzabilă
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
1. Existența unui fapt nou și esențial poate justifica formularea unei cereri prin care se urmărește reexaminarea unei decizii rămase definitive la expirarea termenului de introducere a acțiunii. Faptul în cauză trebuie să fie susceptibil să modifice în mod esențial situația persoanei care urmărește reexaminarea acestei decizii. În plus, persoanei respective îi revine sarcina să introducă cererea sa administrativă într‑un termen rezonabil. Interesul pe care persoana îl are de a solicita modificarea situației sale administrative în raport cu o nouă reglementare juridică trebuie, astfel, evaluat comparativ cu cerința securității juridice.
(a se vedea punctele 32-36)
Trimitere la:
Curte: 26 septembrie 1985, Valentini/Comisia, 231/84, Rec., p. 3027, punctul 14; 13 noiembrie 1986, Becker/Comisia, 232/85, Rec., p. 3401, punctul 10
Tribunalul de Primă Instanță: 25 martie 1998, Koopman/Comisia, T‑202/97, RecFP, p. I‑A‑163 și II‑511, punctul 24; 7 februarie 2001, Inpesca/Comisia, T‑186/98, Rec., p. II‑557, punctul 51
Tribunalul Funcției Publice: 16 ianuarie 2007, Genette/Comisia, F‑92/05, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 62
2. Comunicarea prin care se arată că o cerere formulată în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut este analizată și că serviciile instituției în cauză nu au ajuns la o concluzie definitivă nu produce niciun efect juridic și nu este de natură, în special, să prelungească termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut. Părțile la un litigiu nu au competența să prelungească după cum doresc termenele prevăzute la articolul 91 din statut, întrucât acestea sunt de ordine publică, iar respectarea lor este de natură să asigure claritatea și securitatea situațiilor juridice.
(a se vedea punctul 52)
Trimitere la:
Curte: 17 iunie 1965, Müller/Consiliul, 43/64, Rec., p. 499; 17 februarie 1972, Richez‑Parise/Comisia, 40/71, Rec., p. 73, punctele 8 și 9
3. Încălcarea normelor în materia termenelor de depunere a reclamației și de introducere a acțiunii nu poate determina respingerea unei cereri ca inadmisibilă în cazul în care această încălcare se datorează unei erori scuzabile a funcționarului. Cu toate acestea, noțiunea de eroare scuzabilă nu poate viza împrejurări excepționale, în special cele în care instituția ar fi avut o conduită de natură să cauzeze, ea însăși sau într‑o măsură determinantă, o confuzie admisibilă în percepția unui justițiabil de bună‑credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unei persoane normal informate.
În situația în care administrația transmite un răspuns provizoriu cu puțin înainte de expirarea termenului prevăzut la articolul 90 alineatul (1) din statut, a admite caracterul scuzabil al erorii săvârșite de funcționar ar echivala cu a lipsi de efect jurisprudența constantă potrivit căreia comunicarea prin care se arată că o cerere este analizată nu produce niciun efect juridic și, în special, nu este de natură să prelungească termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut și nu ar respecta interpretarea restrictivă de care trebuie să beneficieze noțiunea de eroare scuzabilă.
(a se vedea punctele 55, 57 și 58)
Trimitere la:
Curte: 15 mai 2003, Pitsiorlas/Consiliul și BCE, C‑193/01 P, Rec., p. I‑4837, punctul 22
Tribunalul de Primă Instanță: 10 aprilie 2003, Robert/Parlamentul European, T‑186/01, RecFP, p. I‑A‑131 și II‑631, punctul 54; 2 martie 2004, Di Marzio/Comisia, T‑14/03, RecFP, p. I‑A‑43 și II‑167, punctul 40