ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

16 decembrie 2013

Cauza F‑162/12

CL

împotriva

Agenției Europene de Mediu (AEM)

„Funcție publică – Agent temporar – Concediu de boală – Reintegrare – Obligație de solicitudine – Hărțuire morală”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, prin care CL solicită în esență anularea scrisorii din 21 februarie 2012 privind reintegrarea sa în urma unui concediu de boală de lungă durată, anularea deciziei din 20 septembrie 2012 de respingere a reclamației sale din 21 mai 2012 formulate împotriva acestei scrisori, precum și obligarea Agenției Europene de Mediu (AEM) să îi plătească o sumă echivalentă salariului pe durata unui an pentru repararea prejudiciului suferit

Decizia:      Respinge acțiunea. CL suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Agenția Europeană de Mediu.

Sumarul ordonanței

Funcționari – Obligația de solicitudine care incumbă administrației – Întindere – Obligație mai strictă în cazul afectării sănătății mentale a funcționarului

(Statutul funcționarilor, art. 24)

Noțiunea de obligație de solicitudine a administrației reflectă echilibrul drepturilor și obligațiilor reciproce create de statut în relațiile dintre administrație și agenții serviciului public. Acest echilibru implică în special că, atunci când statuează în privința situației unui funcționar, administrația ia în considerare ansamblul elementelor susceptibile să determine decizia sa și astfel ține cont nu numai de interesul serviciului, ci și de cel al funcționarului vizat.

Obligația de solicitudine impune ca administrația, în cazul în care există o îndoială cu privire la cauza medicală a dificultăților întâmpinate de un funcționar în îndeplinirea sarcinilor care îi revin, să depună toate eforturile posibile pentru a elimina această îndoială. În plus, îndatoririle impuse administrației de obligația de solicitudine sunt considerabil mai stricte atunci când este vorba despre situația specială a unui funcționar cu privire la care există îndoieli legate de sănătatea sa mentală și, prin urmare, legate de capacitatea sa de a‑și apăra în mod corespunzător propriile interese. În consecință, în acest context special, este de datoria administrației să insiste pe lângă funcționar pentru ca el să accepte să se supună unei examinări medicale suplimentare, prevalându‑se, printre altele, de dreptul instituției de a solicita examinarea funcționarului de către medicul consultant în temeiul articolului 59 alineatul (1) al treilea paragraf din statut.

(a se vedea punctele 45 și 46)

Trimitere la:

Curte: 28 mai 1980, Kuhner/Comisia, 33/79 și 75/79, punctul 22; 29 iunie 1994, Klinke/Curtea de Justiție, C‑298/93 P, punctul 38

Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2006, de Brito Sequeira Carvalho/Comisia, F‑17/05, punctul 72; 28 octombrie 2010, U/Parlamentul, F‑92/09, punctele 65 și 85