Language of document :

Recurs introdus la 14 februarie 2019 de Gregor Schneider împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 4 decembrie 2018 în cauza T-560/16, Gregor Schneider/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-116/19 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Gregor Schneider (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

1.    anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene (Camera a patra) din 4 decembrie 2018 în cauza T-560/16;

2.    anularea, în conformitate cu cele solicitate de reclamant în procedura menționată, a deciziei EUIPO (la acea dată, OAPI) din 2 octombrie 2014 de transfer din cadrul departamentului „Cooperare Internațională și Afaceri Juridice” la departamentul „Operațiuni”;

    cu titlu subsidiar, ulterior anulării hotărârii menționate, trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;

3.    obligarea EUIPO să suporte cheltuielile de judecată aferente ambelor proceduri, respectiv atât a celor aferente procedurii care s-a aflat pe rolul Tribunalului, precum și a celor aferente recursului aflat pe rolul Curții.

Motivele și principalele argumente

Recurentul invocă nouă motive în susținerea recursului.

În primul rând, arată că în hotărârea atacată, Tribunalul a interpretat în mod eronat „principiul concordanței” dintre reclamație, în sensul articolului 91 alineatul (2) din Statutul Funcționarilor, și acțiunea subsecventă, în măsura în care a declarat inadmisibil, făcând trimitere la principiul concordanței, un motiv pe care, la momentul formulării reclamației, solicitantul nu l-ar fi putut invoca întrucât nu i se atribuiseră încă sarcini.

În al doilea rând, acesta afirmă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a interpretat criteriile care determină existența unui abuz de putere, în măsura în care a reținut principiul de drept potrivit căruia, în condițiile în care schimbarea repartizării nu a fost declarată contrară interesului serviciului, nu se poate vorbi despre abuz de putere. Mai susține că acest principiu nu poate fi corect, deoarece ar exclude din definiția ipotezei abuzului de putere toate situațiile în care administrația invocă un posibil interes al serviciului, fără a urmări însă în realitate un astfel de interes. În opinia recurentului, tocmai cazurile de abuz de putere construite în mod inteligent sunt cele care nu ar trebui să se sustragă controlului de legalitate ca urmare a unui principiu de drept astfel formulat.

În al treilea rând, susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a interpretat condițiile unei audieri, care garantează dreptul reclamantului de a fi ascultat, recunoscut la articolul 41 alineatul (1) coroborat cu articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în măsura în care a considerat că audierea este necesară numai în cazul în care, potrivit opiniei administrației, o măsură individuală care este prevăzută a fi adoptată poate avea un efect defavorabil pentru persoana interesată. Cu toate acestea, potrivit recurentului, ședința și recunoașterea dreptului de a fi ascultat trebuie să aibă tocmai obiectivul de a clarifica puncte de vedere și efecte ale deciziilor menționate pe care administrația ca atare nu le-a luat încă în considerare.

În al patrulea rând, recurentul arată că Tribunalul i-a încălcat în mod repetat dreptul de a fi ascultat, în măsura în care, printre altele, nu a luat în considerare argumentul nou formulat în ședință în temeiul articolului 85 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului și nu a admis proba cu martori aferentă, și nici nu a adoptat vreo decizie în temeiul articolului 85 alineatul (4) din același regulament de procedură. În opinia recurentului, Tribunalul a încălcat de asemenea dreptul său de a fi ascultat în condițiile în care nu a ascultat martorii pe care recurentul i-a propus încă din cererea introductivă, în condițiile în care, în același timp, i s-a reproșat că nu a prezentat suficiente probe.

În acest mod, în al cincilea rând, Tribunalul a încălcat principiile fundamentale de drept la un proces echitabil în sensul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale, suscitând îndoieli cu privire la protecția jurisdicțională efectivă.

În al șaselea rând, recurentul afirmă că Tribunalul General a denaturat în mod repetat faptele aduse la cunoștința sa.

Recurentul invocă, în al șaptelea rând, erori săvârșite în aprecierea situației de fapt, în al optulea rând, o lipsă de motivare, și, în al nouălea rând, nerespectarea principiilor logicii.

____________