HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
5 noiembrie 2008
Cauza F‑48/06
Eric Avanzata și alții
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică — Agenți contractuali — Încadrare și remunerare — Foști lucrători salariați de drept luxemburghez”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Avanzata și alți 20 de agenți contractuali ai Comisiei solicită anularea deciziilor șefului unității de personal din cadrul Oficiului „Infrastructură și logistică” din Luxemburg, care stabilește condițiile lor de angajare și în special grupa lor de funcții, gradul, eșalonul și remunerația lor
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Procedură — Termen de prezentare a probelor — Articolul 42 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice
[Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 46 alin. (1) primul paragraf lit. (d), art. 48 alin. (1) și art. 66 alin. (2); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 39 alin. (1) primul paragraf lit. (e), art. 42 și art. 58 alin. (5)]
2. Procedură — Cerere de sesizare a instanței — Cerințe de formă — Neprezentarea actului atacat
[Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 44 alin. (3)-(6)]
3. Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Termene
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 117]
4. Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Data introducerii — Primirea de către administrație
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 117]
5. Funcționari — Regimul aplicabil celorlalți agenți — Aplicabilitatea titlului IV, referitor la agenții contractuali, necondiționată de adoptarea prealabilă a descrierii funcțiilor și a atribuțiilor corespunzătoare fiecărui tip de sarcină din diferitele grupe de funcții pentru acești agenți
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 80 alin. (2) și (3) și titlul IV; Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]
6. Funcționari — Agenți contractuali — Remunerație — Compensarea scăderii remunerației suferite de agenții angajați anterior cu un statut reglementat de dreptul național
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, anexă, art. 2 alin. (2)]
7. Funcționari — Reprezentare — Comitetul pentru personal
[Statutul funcționarilor, art. 9 alin. (3) primul paragraf]
1. În temeiul articolului 46 alineatul (1) primul paragraf litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, care este preluat, în esență, de articolul 39 alineatul (1) primul paragraf litera (e) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, probele propuse trebuie, în principiu, să fie formulate în memoriul în apărare. Cu toate acestea, precum în cazul articolului 48 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, articolul 42 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice prevede că părțile pot propune probe până la finalul ședinței, sub condiția ca întârzierea cu care s‑au propus probele să fie temeinic justificată.
Totuși, proba contrară și completarea probatoriului furnizat ca urmare a unei probe contrare a părții adverse nu sunt vizate de norma de decădere prevăzută la articolul 42 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice. Astfel, această prevedere vizează propunerile de probe noi și trebuie interpretată în lumina articolului 58 alineatul (5) din regulamentul menționat, ce preia prevederile articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, care prevede că o parte poate întotdeauna să aducă proba contrară sau să prezinte o completare a probatoriului solicitat.
Nu constituie noi probe propuse, ci probe contrare celor furnizate de către partea adversă, nesupuse normei menționate de decădere, copiile contractelor de agenți contractuali al căror conținut este în contradicție cu acela al contractelor comunicate de partea adversă.
(a se vedea punctele 33-38)
Trimitere la:
Curte: 17 decembrie 1998, Baustahlgewebe/Comisia, C‑185/95 P, Rec., p. I‑8417, punctele 71 și 72
Tribunalul de Primă Instanță: 28 septembrie 1993, Nielsen și Møller/CES, T‑84/92, Rec., p. II‑949, punctul 39; 6 martie 2001, Campoli/Comisia, T‑100/00, RecFP, p. I‑A‑71 și II‑347, punctul 19; 5 decembrie 2006, Westfalen Gassen Nederland/Comisia, T‑303/02, Rec., p. II‑4567, punctul 189; 12 septembrie 2007, Comisia/Trends, T‑449/04, Rec., p. II‑106*, punctul 59
2. Deși, în temeiul articolului 21 din Statutul Curții de Justiție și al articolului 44 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, cererea introductivă trebuie însoțită, după caz, de înscrisul a cărui anulare este solicitată, nici respectivul statut, nici respectivul regulament de procedură nu prevăd că neprezentarea acestui înscris antrenează în mod automat inadmisibilitatea cererii introductive. Astfel, în virtutea articolului 44 alineatul (6) din regulamentul de procedură menționat, în cazul în care cererea introductivă nu îndeplinește obligațiile prevăzute la articolul 44 alineatele (3)-(5) din același regulament, grefierul stabilește un termen rezonabil pentru ca reclamantul să îndrepte neregularitatea cererii sau să depună înscrisurile menționate în dispozițiile amintite. În cazul în care reclamantul nu procedează la îndreptarea neregularității sau nu depune înscrisurile, Tribunalul Funcției Publice decide dacă nerespectarea acestor condiții determină inadmisibilitatea cererii introductive pentru neîndeplinirea condițiilor de formă.
Totuși, în cazul în care grefierul nu a solicitat reclamantului să îndrepte neregularitatea cererii sale introductive sau să depună înscrisurile care lipsesc, este de constatat că nicio dispoziție a Regulamentului de procedură al Tribunalului de Primă Instanță nu se opune ca Tribunalul Funcției Publice să dispună măsuri de organizare a procedurii pentru a obține actul în cauză. De altfel, din dispozițiile articolului 44 alineatul (6) din regulamentul de procedură menționat nu rezultă că o acțiune trebuie declarată inadmisibilă pentru simplul motiv al nerespectării condițiilor prevăzute la articolul 44 alineatul (4) din același regulament când reclamantul nu a fost invitat să își completeze cererea introductivă.
(a se vedea punctele 48-50)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 5 august 2003, Industrias Químicas del Vallés/Comisia, T‑158/03 R, Rec., p. II‑3041, punctul 44
3. În temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, aplicabil prin analogie agenților contractuali în temeiul articolului 117 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, o reclamație îndreptată împotriva unui act care lezează trebuie introdusă într‑un termen de trei luni care curge din ziua notificării deciziei destinatarului și, în orice caz, cel târziu din ziua în care partea interesată ia la cunoștință aspectul dacă este vorba de o măsură cu caracter individual. Pentru ca o decizie să fie notificată în mod corespunzător în sensul respectivului articol 90 alineatul (2), trebuie nu numai ca aceasta să fie comunicată destinatarului său, ci și ca acesta să fi fost în măsură să ia cunoștință în mod util de conținutul său.
Totodată, luarea la cunoștință de către un agent contractual a conținutului contractului său nu este suficientă pentru a determina curgerea termenului de trei luni pentru a introduce o reclamație. Astfel, din momentul în care se semnează un contract între un agent și o instituție, acesta își produce efectele și, în consecință, dobândește capacitatea de a leza agentul, în măsura în care toate elementele contractului sunt stabilite.
(a se vedea punctele 59-62)
Trimitere la:
Curte: 15 iunie 1976, Jänsch/Comisia, 5/76, Rec., p. 1027, punctul 10
Tribunalul de Primă Instanță: 11 iulie 2002, Martínez Páramo și alții/Comisia, T‑137/99 și T‑18/00, RecFP, p. I‑A‑119 și II‑639, punctul 56; 14 februarie 2005, Ravailhe/Comitetul Regiunilor, T‑406/03, RecFP, p. I‑A‑19 și II‑79, punctul 57; 19 octombrie 2006, Buendía Sierra/Comisia, T‑311/04, Rec, p. II‑4137, punctul 121
Tribunalul Funcției Publice: 21 februarie 2008, Vande Velde/Comisia, F‑60/05, nepublicat în Repertoriu, punctul 25; 10 iulie 2008, Maniscalco/Comisia, F‑141/04, RecFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 25
4. În ceea ce privește stabilirea datei la care o reclamație îndreptată împotriva unui act care lezează a fost depusă în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut, deși este adevărat că faptul că o autoritate administrativă aplică ștampila de înregistrare pe un document care îi este adresat nu permite conferirea unei date certe depunerii acestui document, faptul amintit constituie un mijloc, care evidențiază buna gestiune administrativă, de natură a institui prezumția, până la proba contrarie, că documentul menționat i‑a parvenit la data indicată. În caz de contestație, funcționarului îi revine obligația să aducă orice element de probă susceptibil să răstoarne prezumția conferită de ștampila de înregistrare și să dovedească astfel că reclamația ar fi fost în mod efectiv introdusă la o altă dată.
(a se vedea punctul 67)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 15 mai 2006, Schmit/Comisia, F‑3/05, RecFP, p. I‑A‑1‑9 și II‑A‑1‑33, punctele 29 și 30
5. Nicio prevedere din Regimul aplicabil celorlalți agenți sau din Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți nu impune ca aplicabilitatea dispozițiilor titlului IV din regimul menționat referitor la agenții contractuali și în special a dispozițiilor referitoare la angajarea acestora să depindă de adoptarea unei descrieri a funcțiilor și atribuțiilor prevăzută la articolul 80 alineatul (3) din regimul menționat.
Prin urmare, nu s‑ar putea susține în mod valabil că o instituție comunitară a încălcat principiul bunei gestiuni și al bunei administrări prin faptul că nu descrie cu precizie, în dispozițiile interne referitoare la procedurile care reglementează angajarea agenților contractuali și raporturile lor de muncă, funcțiile și atribuțiile care privesc fiecare tip de sarcini ce caracterizează fiecare grupă de funcții descrisă la articolul 80 alineatul (2) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.
De altfel, întrucât respectivele dispoziții interne nu cuprind descrierea funcțiilor și a atribuțiilor în sensul articolului 80 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlați agenți, nu poate fi invocată nicio neregularitate de procedură ce rezultă din neconsultarea Comitetului pentru Statutul funcționarilor, astfel cum este prevăzută la același articol 80 alineatul (3).
(a se vedea punctele 89-93)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 19 octombrie 2006, De Smedt/Comisia, F‑59/05, RecFP, p. II‑A‑1‑409, punctul 52, confirmată de Tribunalul Primă Instanță 9 iulie 2007, De Smedt/Comisia, T‑415/06 P, RecFP, p. I‑A‑2‑0000 și II‑A‑2‑0000, punctul 40
6. Din textul articolului 2 alineatul (2) din anexa la Regimul aplicabil celorlalți agenți reiese în mod clar că plata unei remunerații complementare, în cazul unei scăderi a acesteia, după angajarea în calitate de agent contractual a unui lucrător care avea anterior cu instituția un contract de muncă guvernat de dreptul statului membru de repartizare în raport cu remunerația pe care o primea în această din urmă calitate, reprezintă o simplă posibilitate a instituției. În plus, articolul 2 alineatul (2) menționat acordă instituției o marjă de apreciere importantă în ceea ce privește stabilirea sumei suplimentare, în măsura în care aceasta are obligația de a ține seama de diferențele existente între legislația națională care era aplicabilă în materie de fiscalitate, de asigurări sociale și de pensii și normele aplicabile agentului contractual.
(a se vedea punctul 101)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 5 iulie 2007, Abarca Montiel și alții/Comisia, F‑24/06, RecFP, p. I‑A‑1-0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 92; 5 iulie 2007, Ider și alții/Comisia, F‑25/06, RecFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 92; 5 iulie 2007, Bertolete și alții/Comisia, F‑26/06, RecFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 80
7. Deși articolul 9 alineatul (3) primul paragraf din statut prevede că, în fapt, comitetul pentru personal reprezintă interesele personalului în raporturile cu instituția, asigură o legătură permanentă între instituție și personal și contribuie la buna funcționare a serviciului prin faptul că le oferă angajaților posibilitatea de a‑și exprima punctul de vedere, această dispoziție nu poate fi interpretată în sensul că instituie o obligație pentru instituție de a consulta comitetul pentru personal în legătură cu toate măsurile luate de această instituție în legătură cu funcționarea serviciului.
(a se vedea punctele 115 și 116)