HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

28 aprilie 2009

Cauza F‑115/07

Marie‑Thérèse Balieu‑Steinmetz și Lidia Noworyta

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Remunerație – Indemnizație forfetară pentru ore suplimentare – Articolul 3 din anexa VI la statut – Articolul 56 din statut – Norme interne privind indemnizația forfetară pentru ore suplimentare – Norme interne privind compensarea orelor suplimentare – Egalitate de tratament”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care doamnele Balieu‑Steinmetz și Noworyta solicită, pe de o parte, declararea ilegalității articolului 1 din Normele interne privind indemnizația forfetară pentru ore suplimentare, adoptate de secretarul general al Parlamentului European în temeiul articolului 3 din anexa VI la statut, și, pe de altă parte, anularea deciziei implicite a Parlamentului European din 13 noiembrie 2006 prin care se respinge cererea doamnei Balieu‑Steinmetz din 13 iulie 2006, precum și decizia Parlamentului European din 18 decembrie 2006 prin care se respinge cererea doamnei Noworyta din 5 iulie 2006, cereri având ca obiect plata indemnizației forfetare menționate mai sus

Decizia:      Anulează decizia Parlamentului European din 13 noiembrie 2006 prin care se respinge implicit cererea doamnei Balieu‑Steinmetz din 13 iulie 2006, precum și decizia Parlamentului European din 18 decembrie 2006 prin care se respinge cererea doamnei Noworyta din 5 iulie 2006. Parlamentul European suportă toate cheltuielile de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Acțiune îndreptată împotriva unui act cu aplicabilitate generală

(art. 236 CE; Statutul funcționarilor, art. 90)

2.      Funcționari – Egalitate de tratament – Limite – Avantaj acordat ilegal – Refuzul de a acorda o indemnizație forfetară unui funcționar în pofida faptului că alți funcționari aflați într‑o situație comparabilă primesc această indemnizație

1.      Instanța comunitară a funcției publice nu este competentă pentru a se pronunța asupra concluziilor prin care se urmărește în mod direct constatarea ilegalității unei dispoziții cu aplicabilitate generală, precum o dispoziție din Statutul funcționarilor.

(a se vedea punctul 20)

2.      Decizia unei instituții de a refuza acordarea unei indemnizații forfetare unui funcționar, deși alți funcționari aflați într‑o situație comparabilă o primesc, decizie întemeiată pe ilegalitatea plății indemnizației respective acestora din urmă, încalcă principiul egalității de tratament atunci când această instituție nu poate dovedi în mod suficient că plata indemnizației în cauză acestor funcționari este lipsită de temei legal, actele acestor instituții comunitare beneficiind în plus de prezumția de legalitate.

(a se vedea punctele 28-30, 32, 36 și 42)

Trimitere la:

Curte: 9 octombrie 1984, Witte/Parlamentul European, 188/83, Rec., p. 3465, punctele 13-15

Tribunalul de Primă Instanță: 14 mai 1991, Zoder/Parlamentul European, T‑30/90, Rec., p. II‑207, punctul 26; 19 noiembrie 1996, Brulant/Parlamentul European, T‑272/94, RecFP, p. I‑A‑513 și II‑1397, punctul 35; 22 februarie 2000, Rose/Comisia, T‑22/99, RecFP, p. I‑A‑27 și II‑115, punctul 39; 13 iulie 2000, Griesel/Consiliul, T‑157/99, RecFP, p. I‑A‑151 și II‑699, punctul 25; 8 iulie 2003, Chetaud/Parlamentul European, T‑65/02, nepublicată în Recueil, punctul 44; 16 noiembrie 2006, Peróxidos Orgánicos/Comisia, T‑120/04, Rec., p. II‑4441, punctul 77; 30 noiembrie 2006, J/Comisia, T‑379/04, RecFP, p. I‑A‑2‑313 și II‑A‑2‑1575, punctul 79

Tribunalul Funcției Publice: 21 februarie 2008, Skoulidi/Comisia, F‑4/07, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 81