ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

11 martie 2013

Cauza F‑17/12

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Articolul 34 alineatele (1) și (6) din Regulamentul de procedură – Cerere introductivă depusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii – Semnătură olografă a avocatului diferită de cea care figurează pe originalul cererii introductive trimis prin poștă – Tardivitatea acțiunii – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Marcuccio solicită, în esență, repararea prejudiciului pe care consideră că l‑a suferit din cauza duratei procedurii privind cererea sa din 25 noiembrie 2002. Depunerea prin poștă a originalului cererii introductive a fost precedată de trimiterea prin fax, la 8 februarie 2012, la grefa Tribunalului, care l‑a primit în aceeași zi, a unui document prezentat ca fiind copia originalului cererii introductive depus prin poștă

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Semnătură olografă a unui avocat – Normă esențială de strictă aplicare – Inexistență – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 19 al treilea paragraf, art. 21 primul paragraf și anexa I, art. 7 alin (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 34 alin. (1)]

2.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Cerere introductivă depusă prin fax în termenul de introducere a acțiunii – Semnătură olografă a avocatului diferită de cea care figurează pe originalul cererii introductive trimis prin poștă – Consecință – Neluarea în considerare a datei primirii faxului pentru aprecierea respectării termenului de introducere a acțiunii

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 34; Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (3)]

1.      Rezultă din articolul 19 al treilea paragraf și din articolul 21 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție că orice reclamant trebuie să fie reprezentat de o persoană abilitată în acest scop și că, prin urmare, instanțele Uniunii nu pot fi sesizate în mod valabil decât printr‑o cerere introductivă semnată de aceasta. În temeiul articolului 7 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții, aceste dispoziții se aplică și procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice. Or, nici Statutul Curții, nici Regulamentul de procedură al Tribunalului nu prevăd nicio derogare sau excepție de la această obligație.

Astfel, cerința semnăturii olografe a reprezentantului reclamantului garantează, în scopul securității juridice, autenticitatea cererii introductive și exclude riscul ca aceasta să nu fie întocmită de avocatul sau de consilierul abilitat în acest scop. Așadar, acesta, în calitate de auxiliar al justiției, îndeplinește rolul esențial pe care i‑l conferă Statutul Curții de Justiție și Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, permițând, prin exercitarea atribuțiilor sale, accesul reclamantului la Tribunal. Prin urmare, această cerință trebuie să fie considerată o normă esențială de formă și să facă obiectul unei aplicări stricte, nerespectarea sa determinând inadmisibilitatea acțiunii.

(a se vedea punctele 22 și 23)

Trimitere la:

Curte: 5 decembrie 1996, Lopes/Curtea de Justiție, C‑174/96 P, punctul 8 și jurisprudența citată

Tribunalul de Primă Instanță: 23 mai 2007, Parlamentul European/Eistrup, T‑223/06 P, punctele 50-52

2.      În cadrul contenciosului funcției publice a Uniunii, pentru depunerea originalului oricărui act de procedură în termenele impuse, articolul 34 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice nu permite reprezentantului părții vizate să aplice două semnături olografe distincte, chiar dacă sunt autentice, una pe documentul transmis grefei Tribunalului prin fax și cealaltă pe originalul care va fi trimis prin poștă sau depus direct la grefă.

În aceste condiții, în cazul în care originalul actului care este depus material la grefă în termen de zece zile de la transmiterea la Tribunalul Funcției Publice a copiei sale prin fax nu poartă aceeași semnătură ca cea care figurează pe documentul transmis prin fax, trebuie să se constate că la grefa Tribunalului au fost primite două acte de procedură distincte, fiecare purtând o semnătură proprie, chiar dacă ambele au fost aplicate de aceeași persoană. Din moment ce transmiterea textului trimis prin fax nu îndeplinește condițiile de securitate juridică impuse de articolul 34 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, data transmiterii documentului trimis prin fax nu poate fi luată în considerare la analiza respectării termenului de introducere a acțiunii.

Pe de altă parte, termenul de introducere a acțiunii este stabilit de articolul 91 alineatul (3) din statut, de la care Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice nu poate deroga. Prin urmare, trebuie ca originalul cererii introductive să fie redactat cel târziu la expirarea acestui termen. Din acest punct de vedere, trimiterea prin fax nu este numai un mod de transmitere, ci permite și să se dovedească faptul că originalul cererii primit la grefa Tribunalului după expirarea termenului fusese deja redactat în interiorul termenului de introducere a acțiunii.

(a se vedea punctele 25-27)

Trimitere la:

Curte: 22 septembrie 2011, Bell & Ross BV/OAPI, C‑426/10 P, punctele 37-43