HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

10 septembrie 2009

Cauza F‑16/08

Joachim Behmer

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică — Funcționari — Procedura de atribuire a punctelor de merit la Parlamentul European — Încălcarea obligației de motivare — Motivare prezentată în cursul procedurii”

Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Behmer solicită anularea deciziei Parlamentului European din 4 iunie 2007 de atribuire a două puncte de merit pentru exercițiul 2004 și a deciziei din 26 iunie 2007 de atribuire a două puncte de merit pentru exercițiul 2006

Decizia: Constată că nu este necesar să se pronunțe asupra fondului cauzei în măsura în care acțiunea este îndreptată împotriva deciziei Parlamentului European din 4 iunie 2007 de atribuire a două puncte de merit pentru exercițiul 2004 reclamantului. Anulează decizia Parlamentului European din 26 iunie 2007 de atribuire a două puncte de merit pentru exercițiul 2006 reclamantului. Obligă Parlamentul European să suporte propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant. Obligă reclamantul să suporte jumătate din propriile sale cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

Funcționari — Promovare — Reclamația unui candidat îndreptată împotriva unei decizii de atribuire a punctelor de merit

[Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf, art. 43 și art. 90 alin. (2)]

Se încalcă obligația de motivare care revine administrației printr‑o decizie a autorității împuternicite să facă numiri de atribuire a punctelor de merit care este motivată numai cu ocazia respingerii explicite a reclamației formulate de destinatar și care intervine ulterior expirării termenului de patru luni prevăzut la articolul 90 alineatul (2) din statut și ulterior introducerii de către persoana interesată a unei acțiuni împotriva deciziei implicite de respingere.

Această concluzie nu poate fi repusă în discuție printr‑o argumentație potrivit căreia nu ar fi fost necesară motivarea deciziei de atribuire a punctelor, întrucât aceasta ar fi intervenit într‑un context cunoscut de destinatar, care ar fi dispus astfel de un început de motivare. Astfel, caracterul anual al exercițiului de atribuire de puncte de merit presupune că administrația adoptă în fiecare an o nouă decizie de atribuire a punctelor de merit, care trebuie să se întemeieze numai pe prestațiile funcționarului vizat din perioada de referință. În plus, împrejurarea potrivit căreia cuprinsul reclamației adresate de funcționarul interesat ar dovedi că acesta înțelege sistemul de notare nu înseamnă că acesta a putut lua cunoștință despre motivele care au condus la adoptarea deciziei de atribuire a punctelor.

O astfel de lipsă a motivării nu este repusă în discuție nici printr‑o jurisprudență potrivit căreia, în ce privește o problemă de tardivitate în comunicarea motivării unei decizii, de altfel întemeiată, nu se impune anularea deciziei întrucât, în cazul anulării, administrația nu ar putea decât să adopte o nouă decizie a cărei motivare ar fi identică, iar reclamantul nu ar putea obține niciun avantaj din aceasta. Astfel, în măsura în care un reclamant contestă temeinicia unei decizii a administrației, nu se poate exclude că, în urma dispariției retroactive a deciziei amintite prin anulare și în urma reexaminării ulterioare, poate fi adoptată o decizie diferită cu privire la reclamant.

(a se vedea punctele 25 și 29-34)

Trimitere la:

Curte: 26 noiembrie 1981, Michel/Parlamentul European, 195/80, Rec., p. 2861, punctul 22; 7 februarie 1990, Culin/Comisia, C‑343/87, Rec., p. I‑225, punctul 15; 23 septembrie 2004, Hectors/Parlamentul European, C‑150/03 P, Rec., p. I‑8691, punctul 50

Tribunalul de Primă Instanță: 12 februarie 1992, Volger/Parlamentul European, T‑52/90, Rec., p. II‑121, punctele 40 și 41; 26 ianuarie 2000, Gouloussis/Comisia, T‑86/98, RecFP, p. I‑A‑5 și II‑23; 20 februarie 2002, Roman Parra/Comisia, T‑117/01, RecFP, p. I‑A‑27 și II‑121, punctul 32; 6 iulie 2004, Huygens/Comisia, T‑281/01, RecFP, p. I‑A‑203 și II‑903, punctul 109; 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1169, punctul 31 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: 8 octombrie 2008, Barbin/Parlamentul European, F‑81/07, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 28