Recurs introdus la 25 ianuarie 2019 de Banco Santander, S.A. și Santusa Holding, S.L. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 15 noiembrie 2018 în cauza T-399/11 RENV, Banco Santander și Santusa/Comisia

(Cauza C-53/19 P)

Limba de procedură: spaniola

Părțile

Recurente: Banco Santander, S.A. și Santusa Holding, S.L. (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero și A. Lamadrid de Pablo, avocați)

Interveniente în susținerea reclamantelor în primă instanță: Regatul Spaniei, Republica Federală Germania și Irlanda

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Anularea Hotărârii Tribunalului din 15 noiembrie 2018;

admiterea acțiunii în anulare și anularea definitivă a deciziei atacate și

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

La 15 noiembrie 2018, Tribunalul a pronunțat Hotărârea în cauza T-399/11 RENV, Banco Santander și Santusa/Comisia¹ , împotriva căreia este îndreptat prezentul recurs. Prin hotărârea menționată a fost respinsă acțiunea formulată de recurentă împotriva Deciziei Comisiei Europene din 12 ianuarie 2011² privind „fondul comercial financiar” reglementat la articolul 12 alineatul 5 din Ley española de Impuesto sobre Sociedades (Legea spaniolă privind impozitul pe profit).

În susținerea recursului, recurenta invocă un motiv unic, referitor la erorile de drept săvârșite în hotărârea atacată în ceea ce privește interpretarea articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în raport cu noțiunea „selectivitate”.

În special, în recurs se pretinde că hotărârea atacată este eronată:

în ceea ce privește determinarea sistemului de referință în prima etapă a analizei selectivității;

în ceea ce privește determinarea obiectivului pornind de la care trebuie comparate situațiile diferite de fapt și de drept în cea de a doua etapă a analizei selectivității;

în consecință, de asemenea în ceea ce privește atribuirea sarcinii probei și aplicarea principiului proporționalității;

cu titlu subsidiar, în ceea ce privește analiza referitoare la presupusa absență a probei privind legătura de cauzalitate între imposibilitatea întreprinderilor de a fuziona în străinătate și achiziționarea de titluri de participare în străinătate și

cu titlu subsidiar, în ceea ce privește înlăturarea separabilității măsurii în funcție de procentajul de control.

Pe lângă menținerea unui raționament incorect din punct de vedere juridic, hotărârea atacată substituie cu privire la diferite aspecte raționamentul din decizia atacată cu unul distinct și propriu, săvârșind astfel erori de drept suplimentare.

____________

¹ Hotărârea din 15 noiembrie 2018, Banco Santander și Santusa/Comisia (T-399/11 RENV, EU:T:2018:787).

² Decizia 2011/282/UE a Comisiei din 12 ianuarie 2011 privind amortizarea fiscală a fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine C 45/07 (ex NN 51/07, ex CP 9/07) pusă în aplicare de Spania (JO 2011, L 135, p. 1).