HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
13 septembrie 2011
Cauza F‑68/10
Thorsten Behnke
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică – Funcționari – Exercițiul de evaluare și de promovare 2009 – Motivarea avizului comitetului paritar de evaluare și de promovare – Eroare vădită de apreciere”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Behnke solicită anularea deciziilor Comisiei de a‑l clasifica în grupa de merit II pentru exercițiul de evaluare privind perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2008 și de a‑i atribui 5 puncte de promovare în cadrul exercițiului de promovare 2009
Decizia: Respinge acțiunea. Comisia suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, o pătrime din cheltuielile de judecată ale reclamantului. Reclamantul suportă trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Concordanță între reclamație și acțiune
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
2. Funcționari – Evaluare – Comitetul paritar de evaluare – Aviz
(Statutul funcționarilor, art. 43)
3. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Elemente care pot fi luate în considerare
(Statutul funcționarilor, art. 43 și 45)
4. Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Coerență necesară între comentariile descriptive și aprecierea în cifre
(Statutul funcționarilor, art. 43)
5. Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Stabilire formală a obiectivelor
(Statutul funcționarilor, art. 43)
1. Sub rezerva unor excepții de nelegalitate și, desigur, a unor motive de ordine publică, în mod normal, nu ar exista o modificare a cauzei litigiului și, prin urmare, inadmisibilitate pentru nerespectarea normei privind concordanța decât dacă reclamantul care contestă în reclamația sa exclusiv validitatea formală a actului care îl lezează, inclusiv aspectele procedurale ale acestuia, invocă în cerere motive de fond sau în ipoteza inversă, în care reclamantul, după ce a contestat în reclamația sa exclusiv legalitatea pe fond a actului care îl lezează, formulează o cerere introductivă care conține motive privind validitatea formală a acestuia, inclusiv aspectele sale procedurale.
Unui funcționar care nu a invocat un motiv de legalitate externă în cuprinsul reclamației nu i se admite să invoce, pentru prima dată în acțiunea formulată, un motiv întemeiat din neregularitatea de formă din raportul de evaluare.
(a se vedea punctele 32 și 33)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 1 iulie 2010, Mandt/Parlamentul European, punctul 120
2. Obligația comitetului paritar de evaluare de a se pronunța cu privire la conținutul raporturilor de evaluare constituie o normă fundamentală de procedură. Cu toate acestea, Dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din statut adoptate de Comisie nu prevăd o procedură oficială de vot în cadrul comitetului menționat. În plus, nicio distincție, cu excepția uneia de natură pur semantică, nu poate fi stabilită între un aviz adoptat prin consens și un aviz adoptat în unanimitate. Adoptarea de către comitetul în cauză a unui aviz pe cale de consens nu poate să îl exonereze însă de obligația motivare care îi revine. Or, articolul 8 alineatul (4) din respectivele dispoziții generale prevede că chiar și avizele adoptate în unanimitate trebuie să cuprindă o motivare a concluziei operaționale.
Or, atunci când un aviz este redactat sub o formă stereotipă și nu face trimitere la elemente referitoare la situația particulară a funcționarului, acest aviz nu este motivat.
Cu toate acestea, încălcările normelor de procedură, în special cele referitoare la întocmirea rapoartelor de evaluare, constituie neregularități esențiale de natură să vicieze validitatea raportului numai cu condiția ca persoana în cauză să dovedească că raportul menționat ar fi putut avea un conținut diferit în lipsa acestor încălcări.
(a se vedea punctele 38-42)
Trimitere la:
Curte: 22 decembrie 2008, Gordon/Comisia, C‑198/07 P, punctele 71-75
Tribunalul de Primă Instanță: 9 martie 1999, Hubert/Comisia, T‑212/97, punctul 53 și jurisprudența citată
3. La Comisie există o strânsă legătură de corelație între raportul de evaluare, care stabilește nivelul de performanță, și decizia ulterioară de a atribui punctele de promovare, chiar dacă autoritatea împuternicită să facă numiri păstrează o marjă de apreciere considerabilă, în cadrul exercițiului de promovare, pentru a stabili numărul de puncte de promovare. În acest sens, procedurile de notare și de promovare de la Comisie sunt indisociabile. Din acest punct de vedere, se admite că, la evaluarea meritelor funcționarilor, respectiva autoritate poate ține seama de recenta promovare a unui funcționar.
În plus, administrația este obligată, la aprecierea meritelor unui funcționar, să ia în considerare condițiile dificile în care acesta și‑a exercitat funcțiile și în special faptul că unitatea sa a avut la dispoziție mai puțin personal decât era prevăzut atunci când au fost stabilite obiectivele trasate funcționarului.
(a se vedea punctele 52, 56 și 62)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 31 ianuarie 2007, Aldershoff/Comisia, T‑236/05, punctul 85 și următoarele
Tribunalul Funcției Publice: 21 februarie 2008, Semeraro/Comisia, punctul 56; 23 februarie 2010, Faria/OAPI, F‑7/09, punctul 53
4. Comentariile descriptive care se regăsesc într‑un raport de evaluare au ca obiect să justifice aprecierile analitice incluse în raport. Aceste comentarii servesc drept fundament la stabilirea evaluării și permit funcționarului să înțeleagă notele obținute. În consecință, având în vedere rolul predominant al acestora la stabilirea raportului de evaluare, comentariile trebuie să fie coerente cu notele acordate, notarea trebuind să fie considerată ca o transcriere numerică sau analitică a comentariilor. Ținând seama de puterea de apreciere foarte cuprinzătoare recunoscută evaluatorilor în ceea ce privește aprecierile referitoare la munca persoanelor pe care sunt însărcinați să le noteze, o eventuală incoerență în cadrul unui raport de evaluare nu poate justifica anularea raportului menționat decât în cazul în care această incoerență este vădită.
(a se vedea punctul 78)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2007, Sequeira Wandschneider/Comisia, F‑28/06, punctele 109 și 110
5. În temeiul dispozițiilor articolului 5 din Dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din statut adoptate de Comisie, evaluarea randamentului unui funcționar urmărește să aprecieze în ce măsură au fost atinse obiectivele stabilite. Rezultă din aceleași dispoziții că obiectivele trebuie să fie definite reținându‑se drept ipoteză condițiile normale de muncă. Atunci când administrația hotărăște să stabilească evaluarea funcționarilor săi pe baza unor obiective oficializate în mod corespunzător, documentul care precizează obiectivele trasate unui funcționar constituie un element esențial la aprecierea acestor prestații.
(a se vedea punctul 79)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 10 noiembrie 2009, N/Parlamentul European, F‑93/08, punctul 64