Language of document : ECLI:EU:F:2013:212

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera a doua)

12 decembrie 2013

Cauza F‑133/12

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Răspundere extracontractuală a Uniunii – Despăgubire pentru prejudiciul care rezultă din trimiterea de către instituție avocatului reclamantului a unei scrisori privind cheltuielile de judecată stabilite în sarcina reclamantului – Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată – Articolul 94 din Regulamentul de procedură”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Marcuccio solicită, pe de o parte, anularea deciziei prin care Comisia Europeană a respins cererea sa de despăgubire pentru prejudiciul care ar rezulta din trimiterea către avocatul care l‑a reprezentat din luna iunie 2007 în fața instanțelor Uniunii Europene (denumit în continuare „avocatul reclamantului” sau „avocatul său”) a unei scrisori privind plata cheltuielilor de judecată aferente unui număr de 24 de cauze având autoritate de lucru judecat în care a fost obligat la suportarea cheltuielilor de judecată ale Comisiei și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata de daune interese

Decizia:      Respinge acțiunea în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată. Domnul Marcuccio suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Comisia Europeană. Domnul Marcuccio este obligat la plata către Tribunal a sumei de 2 000 de euro.

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Cerere de anulare a deciziei precontencioase de respingere a cererii de despăgubiri – Cerere care nu prezintă un caracter autonom în raport cu concluziile referitoare la despăgubiri

(Statutul funcționarilor, art. 91)

2.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Cheltuieli impuse Tribunalului Funcției Publice prin acțiunea abuzivă a unui funcționar – Obligarea funcționarului la rambursarea cheltuielilor menționate

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 94)

1.      Concluziile în anulare îndreptate împotriva actului care cuprinde luarea de poziție a unei instituții în materie de despăgubiri în cadrul fazei precontencioase nu pot fi apreciate în mod autonom în raport cu concluziile în despăgubiri întrucât acest act are numai efectul de a permite sesizarea Tribunalului Funcției Publice în privința concluziilor menționate.

(a se vedea punctul 32)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 14 octombrie 2004, I/Curtea de Justiție, T‑256/02, punctul 47 și jurisprudența citată

2.      În temeiul articolului 94 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, în cazul în care acesta a efectuat cheltuieli care ar fi putut fi evitate, în special dacă acțiunea este vădit abuzivă, poate să oblige partea care le‑a provocat la restituirea integrală sau parțială a acestora, fără ca suma restituită să poată depăși 2 000 de euro.

O acțiune este vădit abuzivă în cazul în care un reclamant optează pentru calea contencioasă fără nicio justificare valabilă și a invocat deja în mai multe cauze motive și critici similare, chiar identice cu cele formulate în susținerea acțiunii în cauză, aceste motive fiind respinse prin ordonanță, în toate cauzele introduse de reclamant, fie ca vădit inadmisibile, fie ca vădit nefondate.

(a se vedea punctele 52-54)