HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a treia)

16 aprilie 2008

Cauza F‑73/07

Frantisek Doktor

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Concediere la încheierea perioadei de probă”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care domnul Doktor solicită în special anularea Deciziei Consiliului din 24 octombrie 2006 de a‑l concedia la încheierea perioadei de probă și obligarea instituției la despăgubiri pentru prejudiciul profesional, material și moral cauzat prin concedierea sa

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Recrutare – Perioadă de probă – Obiect

(Statutul funcționarilor, art. 34)

2.      Funcționari – Obligația de solicitudine ce incumbă administrației – Principiul bunei administrări

[Statutul funcționarilor, art. 34 alin. (3)]

3.      Funcționari – Recrutare – Perioadă de probă – Program individual de integrare – Raport intermediar privind perioada de probă – Raport de final al perioadei de probă – Întocmire cu întârziere

(Statutul funcționarilor, art. 34)

4.      Funcționari – Egalitate de tratament – Funcționari titulari și funcționari aflați în perioada de probă

(Statutul funcționarilor, art. 34)

1.      Deși perioada de probă prevăzută la articolul 34 din Statutul funcționarilor nu poate fi asimilată unei perioade de formare, este totuși imperativ ca persoana în cauză să fie în măsură, în cursul acestei perioade, să facă dovada calităților sale. Această condiție răspunde cerințelor bunei administrări și egalității de tratament, precum și obligației de solicitudine, care reflectă echilibrul dintre drepturile și obligațiile reciproce pe care statutul le‑a creat în relațiile dintre autoritatea publică și agenții serviciului public. Aceasta înseamnă că, în practică, funcționarul aflat în perioada de probă trebuie nu numai să beneficieze de condiții materiale adecvate, ci și de instrucțiuni și orientări corespunzătoare, ținând seama de natura funcțiilor exercitate, pentru a fi în măsură să se adapteze cerințelor specifice ale postului pe care îl ocupă.

(a se vedea punctul 31)

Trimitere la:

Curte: 12 decembrie 1956, Mirossevich/Înalta Autoritate, 10/55, Rec., p. 365, 387 și următoarele; 15 mai 1985, Patrinos/CES, 3/84, Rec., p. 1421, punctele 20 și 21

Tribunalul de Primă Instanță: 5 martie 1997, Rozand‑Lambiotte/Comisia, T‑96/95, RecFP, p. I‑A‑35 et II‑97, punctul 95

Tribunalul Funcției Publice: 18 octombrie 2007, Krcova/Curtea de Justiție, F‑112/06, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 48

2.      Obligația de solicitudine a administrației în privința agenților săi reflectă echilibrul dintre drepturile și obligațiile pe care statutul le‑a creat în relațiile dintre autoritatea publică și agenții serviciului public. Această obligație, precum și principiul bunei administrări presupun în special că, la adoptarea unei decizii privind situația unui funcționar, autoritatea ia în considerare toți factorii care ar putea să îi influențeze decizia și, procedând astfel, ține seama nu numai de interesul serviciului, ci și de cel al funcționarului respectiv. Rezultă cu claritate din articolul 34 alineatul (3) al treilea paragraf din statut că administrația are posibilitatea, iar nu obligația de a acorda o nouă repartizare funcționarului căruia a hotărât să îi prelungească perioada de probă. În cazul în care obligația de solicitudine ar avea ca efect să transforme această posibilitate într‑o obligație pentru administrație, respectiva obligație ar modifica echilibrul dintre drepturile și obligațiile create de statut în relațiile dintre autoritatea publică și agenții serviciului public, deși acesta urmărește să reflecte echilibrul menționat.

(a se vedea punctele 41 și 42)

Trimitere la:

Curte: 4 februarie 1987, Maurissen/Curtea de Conturi, 417/85, Rec., p. 551, punctul 12

3.      O neregulă de procedură nu este de natură să vicieze un act decât în cazul în care este stabilit că, în lipsa acestei nereguli, actul respectiv ar fi putut avea un conținut diferit. Nu aceasta este situația unei întârzieri de câteva săptămâni în stabilirea programului individual de integrare a funcționarului aflat în perioada de probă, nici a unui raport intermediar privind perioada de probă despre care se pretinde că a fost remis cu o lună și jumătate de întârziere, raport care de altfel nu are valoare juridică și a cărui stabilire nu constituie o obligație statutară a autorității împuternicite să facă numiri, și nici a stabilirii cu întârziere a raportului privind perioada de probă; o astfel de neregulă în raport cu cerințele exprese ale statutului, oricât de regretabilă ar fi, nu este de natură să pună în discuție validitatea raportului.

(a se vedea punctele 47, 48, 50, 51 și 53)

Trimitere la:

Curte: 30 mai 1973, De Greef/Comisia, 46/72, Rec., p. 543, punctele 21-25; 25 martie 1982, Munk/Comisia, 98/81, Rec., p. 1155, punctul 8; Patrinos/CES, citată anterior, punctul 19

Tribunalul de Primă Instanță: 5 martie 2003, Staelen/Parlamentul European, T‑24/01, RecFP, p. I‑A‑79 și II‑423, punctul 53

4.      Principiul egalității de tratament se opune faptului ca două categorii de persoane, a căror situație de fapt și de drept nu prezintă diferențe esențiale, să facă obiectul unui tratament diferit. Or, situația de fapt și de drept a funcționarilor titulari și cea a funcționarilor aflați în perioada de probă prezintă diferențe esențiale. În special, situația de fapt a unui funcționar aflat în perioada de probă nu este comparabilă cu aceea a unui funcționar care își exercită funcțiile de mai mulți ani. În plus, rapoartele de evaluare ale funcționarilor titulari și raportul de final al perioadei de probă îndeplinesc funcții distincte, raportul de final al perioadei de probă fiind destinat în special evaluării aptitudinii funcționarilor aflați în perioada de probă de a se achita de atribuțiile pe care le presupun funcțiile lor și de a fi titularizați, în timp ce funcția principală a raportului de evaluare este aceea de a asigura administrației o informare periodică pe cât de completă posibil cu privire la condițiile în care un funcționar își îndeplinește atribuțiile.

(a se vedea punctul 86)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 15 mai 1996, Dimitriadis/Curtea de Conturi, T‑326/94, RecFP, p. I‑A‑217 și II‑613, punctele 83 și 84; 21 februarie 2006, V/Comisia, T‑200/03 și T‑313/03, RecFP, p. I‑A‑2-15 și II‑A‑2‑57, punctul 176