HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

26 februarie 2013

Cauza F‑74/11

Aleksandra Bojc Golob

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Agent contractual – Contract pe perioadă nedeterminată – Reziliere”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care doamna Bojc Golob solicită anularea deciziei autorității abilitate să încheie contractele de muncă a Comisiei Europene (denumită în continuare „AAIC”) din 30 septembrie 2010 de încetare a contractului său de muncă pe perioadă nedeterminată și, în măsura în care este necesar, anularea deciziei AAIC din 13 aprilie 2011 de respingere a reclamației depuse la 20 decembrie 2010 în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”)

Decizia: Respinge acțiunea. Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Motive – Nemotivare sau insuficiența motivării – Motiv distinct de cel al legalității pe fond

(art. 296 TFUE)

2.      Funcționari – Protecția securității și a sănătății – Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Directiva 1999/70 – Domeniu de aplicare – Contract de muncă pe perioadă determinată în sectorul public – Includere – Contract de muncă pe perioadă nedeterminată – Excludere

(Directiva 1999/70 a Consiliului, anexă, clauza 1)

3.      Funcționari – Agenți contractuali – Protecția securității și a sănătății – Stabilitatea locului de muncă – Finalitate lipsită de caracter obligatoriu – Rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată – Admisibilitate

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 lit. (c) pct. (i)]

1.      Examinarea existenței și a întinderii motivației unei decizii a Comisiei se încadrează la controlul normelor fundamentale de procedură și, prin urmare, al cerințelor legale privind forma acestei decizii. Trebuie să se facă distincția între aceasta și examinarea temeiniciei motivelor deciziei menționate, care se încadrează la controlul asupra legalității pe fond.

(a se vedea punctul 31)

Trimitere la:

Curte: 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s Franța, C‑367/95 P, punctul 67

Tribunalul de Primă Instanță: 18 ianuarie 2005, Confédération nationale du Crédit mutuel/Comisia, T‑93/02, punctul 67

2.      Acordul‑cadrul privind munca pe durată determinată, care figurează în anexa la Directiva 1999/70 privind acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP are ca obiect, pe de o parte, ameliorarea calității muncii pe perioadă determinată asigurând respectarea principiului nediscriminării și, pe de altă parte, stabilirea unui cadru pentru prevenirea abuzurilor care rezultă din utilizarea contractelor sau a raporturilor de muncă pe perioadă determinată succesive.

Astfel, Directiva 1999/70 și acordul‑cadru au vocația să se aplice contractelor și raporturilor de muncă pe perioadă determinată încheiate cu administrațiile și cu alte entități din sectorul public și vizează să limiteze recurgerea succesivă la contracte de muncă pe perioadă determinată, considerate o sursă potențială de abuzuri în defavoarea lucrătorilor. Dimpotrivă, directiva și acordul‑cadru nu sunt pertinente pentru aprecierea situației persoanelor care au beneficiat de un contract pe perioadă nedeterminată.

(a se vedea punctele 38-40)

Trimitere la:

Curte: 4 iulie 2006, Adeneler și alții, C‑212/04, punctele 54 și 63

3.      Stabilitatea locului de muncă, deși este concepută ca un element major al protecției lucrătorilor, nu constituie totuși un principiu general de drept în lumina căruia ar putea fi apreciată legalitatea unui act al unei instituții. În consecință, principiul menționat nu poate fi interpretat în sensul că interzice instituției să denunțe un contract pe perioadă nedeterminată conform articolului 47 litera (c) punctul (i) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.

(a se vedea punctele 42 și 43)

Trimitere la:

Curte: 22 noiembrie 2005, Mangold, C‑144/04, punctul 64