Recurs introdus la 24 septembrie 2018 de Prysmian SpA și de Prysmian Cavi e Sistemi Srl împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 12 iulie 2018 în cauza T-475/14, Prysmian și Prysmian Cavi e Sistemi/Comisia
(Cauza C-601/18 P)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurente: Prysmian SpA, Prysmian Cavi e Sistemi Srl (reprezentanți: C. Tesauro, F. Russo, L. Armati, avocați)
Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, The Goldman Sachs Group, Inc., Pirelli & C. SpA
Concluziile recurentelor
Anularea hotărârii atacate;
admiterea concluziilor formulate în prima instanță;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu titlu subsidiar, recurentele solicită Curții:
trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal;
amânarea pronunțării cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în prima instanță și în recurs.
Motivele și principalele argumente
Tribunalul a săvârșit o eroare prin faptul că a concluzionat că articolul 20 din Regulamentul nr. 1/20031 nu se opune nici ridicării de către Comisie a copiilor-imagini ale hard diskurilor integrale ale angajaților societății în lipsa examinării conținutului lor, nici continuării examinării lor în birourile Comisiei de la Bruxelles. Interpretarea corectă a acestei dispoziții este aceea că inspecțiile pot fi desfășurate numai în incintele întreprinderii, iar Comisia poate ridica doar copii ale unor documente cărora le-a examinat pertinența. Având în vedere ingerința adusă drepturilor fundamentale ale societăților și ale angajaților lor, o practică de tipul copiilor-imagini ale hard diskurilor integrale nu poate fi reglementată printr-o notă explicativă care acordă Comisiei întreaga marjă de apreciere, ci de un act normativ, în conformitate cu principiul legalității.
Tribunalul a încălcat principiul răspunderii personale, principiul securității juridice și principiul egalității de tratament, în plus față de încălcarea obligației de motivare, prin faptul că nu a luat în considerare că stabilirea răspunderii în sarcina Prysmian Cavi e Sistemi pe baza continuității economice este o excepție de la regula potrivit căreia răspunderea revine persoanei juridice care conduce întreprinderea la momentul încălcării. Ca în cazul tuturor excepțiilor, aceasta este de strictă interpretare și poate fi justificată numai atunci când se aduce atingere concurenței efective. Mai mult, Tribunalul a săvârșit o eroare întrucât în prezenta cauză a exclus discriminarea determinată de faptul că nu poate exista o egalitate în privința unor fapte nelegale, câtă vreme este de competența Comisiei să stabilească răspunderea având în vedere continuitatea economică.
Tribunalul nu a analizat argumentul principal pe care societatea l-a prezentat în prima instanță, potrivit căruia în cazul în care se presupune că ar exista principiul „teritoriului național” – quod non – nu poate fi aplicat în mod credibil tuturor situațiilor diferite menționate în decizie, care dovedesc în mod corespunzător cerințelor legale o încălcare unică și continuă.
În cadrul examinării celui de al șaptelea motiv invocat de recurente în prima instanță, referitor la data de început a înțelegerii, Tribunalul s-a pronunțat ultra petita și a încălcat dreptul la apărare al societății, care decurge din articolul 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și din articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Tribunalul a denaturat în mod vădit probele care i-au fost prezentate și a aplicat cu ocazia examinării un standard juridic incorect. Dintr-o asemenea denaturare a probelor au rezultat considerații eronate care au culminat cu concluzia greșită din punct de vedere juridic potrivit căreia Comisia putea să stabilească că încălcarea articolului 101 TFUE care a afectat comerțul dintre statele membre a început la 18 februarie 1999.
Tribunalul a încălcat principiul egalității de tratament, în măsura în care a validat aprecierea Comisiei potrivit căreia alocarea proiectelor între producătorii europeni în contextul „configurației europene – R” determina majorarea cu 2 % a coeficientului pentru gravitate (și, în consecință, a „taxei de intrare”) în privința producătorilor europeni, în timp ce o asemenea majorare nu era aplicată producătorilor asiatici. Nu este posibil, pe de o parte, să se admită că decizia Comisiei poate stabili o încălcare unică și continuă bazată pe regula teritoriului național care constă în configurații interdependente și, în același timp, să se admită că implicarea activă într-una dintre aceste configurații justifică un grad al gravității diferit pentru participanți. Deși producătorii asiatici nu au fost implicați în mod activ în pretinsa alocare la nivel european, ei și-au adus contribuția la această alocare într-un mod comparabil cu producătorii europeni.
____________
1 Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269).