Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de First-tier Tribunal (Tax Chamber) (Regatul Unit) la 12 noiembrie 2018 – Healthspan Limited/Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

(Cauza C-703/18)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

First-tier Tribunal (Tax Chamber)

Părțile din procedura principală

Recurentă: Healthspan Limited

Intimată: Commissioners for Her Majesty's Revenue and Customs

Întrebările preliminare

În cazul în care un client încheie contracte (a) cu un furnizor în vederea cumpărării unor bunuri și (b) cu societăți de livrare terțe (denumite în continuare „societăți de livrare”) în vederea expedierii și livrării bunurilor, sunt bunurile respective considerate a fi livrate din locul unde se găsesc la momentul la care începe expedierea sau transportul acestora către client, astfel încât să fie întotdeauna aplicabil articolul 321 (iar nu articolul 33)?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, sunt bunurile transportate „de furnizor sau în numele acestuia” atunci când un client încheie un contract cu o societatea de livrare și este îndeplinită una dintre următoarele condiții, și, dacă aceasta este situația, care:

consumatorul nu are altă alternativă practică decât să recurgă la societatea de livrare;

clientul are contact doar cu furnizorul, iar nu cu societate de livrare;

furnizorul și societatea de livrare convin asupra prețului care va fi aplicat de societatea de livrare, fără nicio intervenție din partea clientului;

furnizorul reduce taxa de livrare aplicată clientului printr-o reducere a prețului bunurilor;

furnizorul colectează taxele de livrare de la client și le transferă societății terțe de livrare;

condițiile contractuale care stabilesc momentul la care proprietatea bunurilor este transferată clientului nu au sens din punct de vedere comercial, dar acest lucru nu este relevant în practică, deoarece furnizorul despăgubește clientul pentru orice deteriorare a bunurilor în timpul livrării;

în ceea ce privește taxele de livrare în cazul în care există o problemă cu livrarea inițială:

potrivit contractului încheiat cu clientul, furnizorul este obligat să restituie taxele plătite deja de client;

potrivit contractului său cu clientul, furnizorul nu este obligat să restituie aceste taxe, dar procedează astfel în practică;

în ambele cazuri, furnizorul (iar nu societatea de livrare) suportă costul acestor rambursări și/sau

potrivit contractului său cu clientul, furnizorul este obligat sa plătească atât costurile de expediere a bunurilor de înlocuire, cât și taxa de livrare aferentă sau

potrivit contractului său cu clientul, furnizorul este obligat să plătească costul de expediere a bunurilor de înlocuire, dar nu și costul pentru livrarea acestora, dar procedează astfel în practică [?]

În cazul unui răspuns negativ la cea de a doua întrebare, acționează societatea de livrare în numele furnizorului dacă mai mult de unul dintre punctele de mai sus sunt întrunite? Dacă aceasta este situația, ce factori trebuie luați în considerare și ce pondere trebuie dată fiecărui factor?

În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a doua și la cea de a treia întrebare, acționează societatea de livrare în numele furnizorului atunci când furnizorul intervine direct sau indirect în transportul sau expedierea bunurilor, astfel cum va fi cazul începând cu anul 2021 conform Directivei 2017/24552 ? Cu alte cuvinte, modificările introduse de această directivă se limitează să exprime în limbaj mai clar înțelesul articolului 33 în formularea sa actuală?

____________

1 Articolul 32 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7).

2 Directiva (UE) 2017/2455 a Consiliului din 5 decembrie 2017 de modificare a Directivei 2006/112/CE și a Directivei 2009/132/CE în ceea ce privește anumite obligații privind taxa pe valoarea adăugată pentru prestările de servicii și vânzările de bunuri la distanță (JO 2017, L 348, p. 7).