HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

22 mai 2014

Cauza F‑130/12

CI

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Remunerație – Alocații familiale – Alocație pentru creșterea copilului – Alocație dublă pentru creșterea copilului – Articolul 67 alineatul (3) din statut – Condiții de acordare – Soluționare amiabilă între părți în urma intervenției Ombudsmanului European – Punere în aplicare – Obligația de solicitudine”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care CI solicită anularea deciziei din 4 august 2008 prin care Parlamentul European a condiționat prelungirea, începând de la 1 iunie 2008, a alocației duble pentru creșterea copilului pe care o primea în temeiul articolului 67 alineatul (3) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) pentru fiul său cu handicap de prezentarea de înscrisuri justificative privind cheltuielile sale, anularea deciziei din 24 octombrie 2008 de a nu proceda la această prelungire, anularea deciziei din 5 decembrie 2011, adoptată ca urmare a redeschiderii dosarului său, de confirmare a celor două decizii sus‑menționate, precum și anularea deciziei din 20 iulie 2012 de respingere a reclamației introduse împotriva deciziei din 5 decembrie 2011

Decizia:      Anulează decizia Parlamentului European din 5 decembrie 2011 de a nu prelungi, începând de la 1 iunie 2008, alocația dublă pentru creșterea copilului, precum și decizia din 20 iulie 2012 de respingere a reclamației. Respinge în rest acțiunea. Parlamentul European trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de CI.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Termene – Caracter de ordine publică – Plângere depusă la Ombudsmanul European – Irelevanță

[Statutul funcționarilor, art. 90 și art. 91 alin. (3); Decizia 94/262 a Parlamentului European, art. 2 alin. (6)]

2.      Funcționari – Remunerație – Alocații familiale – Alocaţie pentru creșterea copilului – Alocație dublă – Condiții de acordare – Soluționare amiabilă între părți în urma intervenției Ombudsmanului European – Punere în aplicare – Obligația de solicitudine

[Statutul funcționarilor, art. 67 alin. (3)]

1.      În conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din Decizia 94/262 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, plângerile prezentate Ombudsmanului nu întrerup termenele căilor de atac în procedurile jurisdicționale.

(a se vedea punctul 42)

2.      În temeiul articolului 67 alineatul (3) din statut, alocația pentru creșterea copilului poate fi dublată în cazul în care copilul este afectat de un handicap mintal sau fizic care necesită efectuarea unor cheltuieli ridicate din partea funcționarului.

În ceea ce privește punerea în aplicare a unei soluționări amiabile propuse de Ombudsman și acceptate de părți, în primul rând, administrația săvârșește o eroare vădită în aprecierea deciziei Ombudsmanului de a pune capăt anchetei atunci când, în condițiile în care soluționarea amiabilă prevede că funcționarul în cauză trebuie doar să furnizeze o estimare a costului serviciilor unui terapeut sau ale unui meditator particular, șeful unității competente impune funcționarului în cauză o condiție neprevăzută de soluționarea amiabilă, și anume aceea ca nevoile concrete ale fiului său să constea într‑un tratament terapeutic.

În al doilea rând, șeful unității competente denaturează conținutul avizului medical al medicului consultant atunci când conchide că fiul funcționarului în cauză are nevoie de un tratament special din partea unui profesionist și că ajutorul de care are nevoie nu poate fi acordat la distanță prin telefon sau prin e‑mail.

În al treilea rând, consultarea unui medic independent de părți, a cărui expertiză a condus la adoptarea deciziei de a nu acorda alocația dublă, este rezultatul concluziilor inexacte la care a ajuns șeful unității competente, concluzii care la rândul lor au fost formulate ca urmare a unei examinări incorecte a dosarului funcționarului în cauză și fără ca administrația să fi insistat în prealabil pe lângă medicul consultant, după cum era în măsură să procedeze, pentru ca acesta să clarifice avizele pe care le emisese în privința nevoilor fiului funcționarului pornind de la certificatele medicale furnizate de acesta.

În aceste împrejurări, administrația nu se menține în limite rezonabile la evaluarea interesului serviciului în raport cu cel al funcționarului în cauză și își utilizează puterea de apreciere într‑un mod vădit eronat la punerea în aplicare a soluționării amiabile propuse de Ombudsman și acceptate de părți, încălcându‑și astfel obligația de solicitudine în privința funcționarului în cauză.

(a se vedea punctele 56-58, 62, 65, 66, 71 și 74)