HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a treia)
6 mai 2009
Cauza F‑39/07
Manuel Campos Valls
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Funcție publică — Funcționari — Recrutare — Numire — Post de șef de unitate — Respingerea candidaturii reclamantului — Condiții prevăzute de anunțul pentru ocuparea unui post vacant — Eroare vădită de apreciere”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Campos Valls solicită anularea, pe de o parte, a deciziei autorității împuternicite să facă numiri privind numirea domnului G. în postul de șef al unității spaniole din Direcția III Traducere și întocmire de documente din cadrul Direcției Generale A Personal și Administrație a Consiliului și, pe de altă parte, a deciziei de respingere a candidaturii sale pentru postul în litigiu
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Post vacant — Ocuparea unui post prin promovare sau prin transfer intern — Analiză comparativă a meritelor candidaților — Puterea de apreciere a administrației — Limite
[Statutul funcționarilor, art. 4, art. 7 alin. (1), art. 29 alin. (1) și art. 45 alin. (1)]
2. Funcționari — Anunț pentru ocuparea unui post vacant — Post de șef de unitate în cadrul unei direcții de traducere — Calificări necesare
[Statutul funcționarilor, art. 29 alin. (1)]
1. Exercitarea largii puteri de apreciere de care dispune autoritatea împuternicită să facă numiri în materia numirii presupune examinarea atentă și imparțială a dosarelor de candidatură și respectarea cu conștiinciozitate a cerințelor prevăzute de anunțul pentru ocuparea unui post vacant, astfel încât aceasta este obligată să respingă orice candidat care nu răspunde cerințelor respective. Astfel, anunțul pentru ocuparea unui post vacant constituie un cadru legal pe care autoritatea menționată și‑l autoimpune și pe care trebuie să îl respecte cu scrupulozitate.
În scopul de a verifica dacă autoritatea împuternicită să facă numiri nu a depășit limitele acestui cadru legal, este de competența instanței comunitare, în exercitarea controlului său jurisdicțional, să examineze mai întâi care sunt condițiile prevăzute de autoritatea menționată pentru ocuparea unui post vacant și apoi să verifice dacă acel candidat selectat de autoritatea menționată pentru ocuparea postului vacant îndeplinește efectiv aceste condiții. În sfârșit, trebuie să examineze dacă, în ceea ce privește aptitudinile reclamantului, autoritatea menționată nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere preferând în locul său un alt candidat.
Cu toate acestea, o astfel de examinare se limitează la problema dacă, având în vedere elementele pe care și‑a întemeiat aprecierea administrația, aceasta s‑a menținut în limite rezonabile și nu a utilizat puterea sa în mod vădit eronat. Aprecierea instanței comunitare privind calificările candidaților nu poate înlocui aprecierea autorității împuternicite să facă numiri.
(a se vedea punctele 41-43)
Trimitere la:
Curte: 28 februarie 1989, van der Stijl și Cullington/Comisia, 341/85, 251/86, 258/86, 259/86, 262/86, 266/86, 222/87 și 232/87, Rec., p. 511, punctul 51; 18 martie 1993, Parlamentul European/Frederiksen, C‑35/92 P, Rec., p. I‑991, punctele 15 și 16
Tribunalul de Primă Instanță: 19 martie 1997, Giannini/Comisia, T‑21/96, RecFP, p. I‑A‑69 și II‑211, punctul 20; 12 mai 1998, Wenk/Comisia, T‑159/96, RecFP, p. I‑A‑193 și II‑593, punctule 63, 64 și 72; 19 septembrie 2001, E/Comisia, T‑152/00, RecFP, p. I‑A‑179 și II‑813, punctul 29; 14 octombrie 2003, Wieme/Comisia, T‑174/02, RecFP, p. I‑A‑241 și II‑1165, punctul 38; 11 noiembrie 2003, Faita/CES, T‑248/02, RecFP, p. I‑A‑281 și II‑1365, punctul 71; 3 februarie 2005, Mancini/Comisia, T‑137/03, RecFP, p. I‑A‑7 și II‑27, punctele 85 și 92; 4 mai 2005, Sena/AESA, T‑30/04, RecFP, p. I‑A‑113 și II‑519, punctul 80; 5 iulie 2005, Wunenburger/Comisia, T‑370/03, RecFP, p. I‑A‑189 și II‑853, punctul 51; 4 iulie 2006, Tzirani/Comisia, T‑45/04, RecFP, p. I‑A‑2‑145 și II‑A‑2‑681, punctele 46,48 și 49
2. Într‑un anunț privind ocuparea unui post vacant de șef de unitate în cadrul unei direcții de traducere, calificările necesare nu pot fi interpretate în mod independent de fișa postului. Astfel, în cazul în care acestea din urmă nu reprezintă în mod direct atribuții de traducere sau de verificare a calității traducerii, ci constau în esență în atribuții de administrare și de organizare, condiția cunoașterii tehnicilor de traducere nu poate fi interpretată în sensul că impune aceleași calificări precum cele necesare pentru ocuparea unui post de traducător sau al unui post ce presupune verificarea traducerilor.
(a se vedea punctele 50 și 51)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Tzirani/Comisia, citată anterior, punctul 53