Language of document :

Acțiune introdusă la 22 februarie 2019 – Comisia Europeană/Republica Austria

(Cauza C-161/19)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: C. Hermes și M. Noll-Ehlers, agenți)

Pârâtă: Republica Austria

Concluziile reclamantei

Reclamanta solicită Curții:

constatarea faptului că, prin autorizarea vânătorii de primăvară a sitarului de pădure (Scolopax rusticola) în landul Austria Inferioară, Republica Austria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (4) din Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice1 ;

obligarea Republicii Austria la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Această acțiune este îndreptată împotriva autorizării vânătorii de primăvară a sitarului de pădure (Scolopax rusticola) în Austria Inferioară. Masculii speciei sitar de pădure pot fi vânați între 1 martie și 15 aprilie, în timpul ritualului nupțial, până la un număr maxim de prelevări de 1.410 sitari de pădure (din februarie 2017: 759).

Din punctul de vedere al Comisiei, reglementarea în litigiu încalcă interdicția vânătorii de primăvară prevăzută la articolul 7 alineatul (4) din Directiva 2009/147.

Republica Austria susține că reglementarea este acoperită de excepția prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2009/147. Această dispoziție permite statelor membre, în cazul în care nu există altă soluție satisfăcătoare, să aplice derogări, printre altele, de la articolul 7 alineatul (4) din directivă pentru a permite, în condiții strict controlate și pe bază selectivă, capturarea, păstrarea sau alte utilizări judicioase ale anumitor păsări în număr mic. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, revine statelor membre sarcina de a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea acestei derogări.

Comisia consideră că Republica Austria nici nu a demonstrat că nu există altă soluție satisfăcătoare în sensul tezei introductive a articolului 9 alineatul (1), nici nu a dovedit că numărul maxim de prelevări autorizate îndeplinește condiția privind „numărul mic” prevăzută la articolul 9 alineatul (1) litera (c) din directivă. Vânătoarea de toamnă pare să constituie o alternativă satisfăcătoare, întrucât sitarii de pădure sunt de asemenea prezenți toamna în număr neneglijabil în zonele de vânătoare din Austria Inferioară. Republica Austria nu a adus o dovadă convingătoare în susținerea argumentului său potrivit căruia vânătoarea de primăvară ar conserva mai bine populațiile de sitari de pădure decât vânătoarea de toamnă. În plus, calculul „numărului mic” este inexact întrucât autoritățile austriece s-au întemeiat pe populații de referință greșite.

____________

1 JO 2010, L 20, p. 7.