HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(judecător unic)

14 decembrie 2010

Cauza F‑1/10

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică — Funcționari — Asigurări sociale — Asigurare de boală — Cereri de rambursare a cheltuielilor medicale — Lipsă a unui act care lezează — Inadmisibilitate — Lipsă a motivării”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a, prin care domnul Marcuccio solicită printre altele, în primul rând, anularea deciziilor Comisiei de respingere, pe de o parte, a celor două cereri ale sale din 25 decembrie 2008 privind rambursarea în proporția normală a diverselor cheltuieli medicale și, pe de altă parte, a cererii sale din 27 decembrie 2008 privind rambursarea complementară, și anume în proporție de 100 %, a acelorași cheltuieli medicale, în al doilea rând, anularea deciziei Comisiei din 21 septembrie 2009 de respingere a reclamației sale împotriva deciziilor menționate, în al treilea rând, obligarea Comisiei, potrivit rambursării în proporție de 100 % a acestor cheltuieli, la plata sumei de 2 519,08 euro sau a unei sume mai mici pe care Tribunalul o va considera justă și echitabilă în acest sens, majorată cu dobânzi în valoare de 10 % pe an cu capitalizare anuală, în al patrulea rând, obligarea Comisiei la plata fie a unei sume corespunzând diferenței dintre cheltuielile medicale pe care le‑a suportat între 1 decembrie 2000 și 30 noiembrie 2008 și rambursările primite în acest temei din partea sistemului comun de asigurări de sănătate, fie a oricărei alte sume pe care Tribunalul o va considera justă și echitabilă în speță, majorată cu dobânzi în valoare de 10 % pe an, cu capitalizare anuală

Decizia:      Anulează deciziile implicite prin care Comisia a respins cererile reclamantului din 25 decembrie 2008 prin care se solicita rambursarea în proporția normală a anumitor cheltuieli medicale. Respinge celelalte capete de cerere. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Acțiune — Act care lezează — Noțiune — Notă a administrației prin care persoana interesată este informată despre intenția de studiere a cererii sale — Excludere

(Statutul funcționarilor, art. 73, 90 și 91)

2.      Procedură — Excepție de litispendență

3.      Funcționari — Decizie care lezează — Obligația de motivare

(Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf)

1.      Un act care lezează este acela care produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze în mod direct și imediat interesele unui funcționar, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia, un astfel de act trebuind să fie emis de autoritatea competentă și să cuprindă o luare de poziție definitivă a administrației. Astfel, un răspuns prin care administrația comunică persoanei interesate că cererea sa va fi studiată nu constituie un act care lezează. Informații furnizate de un birou al lichidatorului sistemului comun de asigurări de sănătate în legătură cu o cerere de rambursare a cheltuielilor medicale din care rezultă că ulterior va fi luată o decizie nu corespunde, cu atât mai mult, definiției unui act care lezează.

(a se vedea punctele 46 și 47)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 1 octombrie 1991, Coussios/Comisia, T‑38/91, Rec., p. II‑763, punctul 31; 16 martie 1993, Blackman/Parlamentul European, T‑33/89 și T‑74/89, Rec., p. II‑249, punctele 27, 29 și 30; 30 iunie 1993, Devillez și alții/Parlamentul European, T‑46/90, Rec., p. II‑699, punctele 13 și 14; 17 martie 1998, Carraro/Comisia, T‑183/95, RecFP, p. I‑A‑123 și II‑329, punctele 19‑22; 21 iulie 1998, Mellett/Curtea de Justiție, T‑66/96 și T‑221/97, RecFP, p. I‑A‑449 și II‑1305, punctul 83

Tribunalul Funcției Publice: 28 iunie 2006, Grünheid/Comisia, F‑101/05, RecFP, p. I‑A‑1‑55 și II‑A‑1‑199, punctul 33 și jurisprudența citată; 29 noiembrie 2007, Pimlott/Europol, F‑52/06, RepFP, p. I‑A‑1‑395 și II‑A‑1‑2197, punctul 50; 10 martie 2009, Giaprakis/Comitetul Regiunilor, F‑106/07, RepFP, p. I‑A‑1‑53 și II‑A‑1‑231, punctul 43

2.      Unei acțiuni introduse de același reclamant ca și o acțiune anterioară, îndreptată împotriva refuzului aceleiași instituții de a recunoaște caracterul de boli grave al afecțiunilor sale, în temeiul acelorași motive, i se opune excepția de litispendență și trebuie, prin urmare, să fie respinsă ca inadmisibilă.

(a se vedea punctele 53 și 54)

Trimitere la:

Curte: 17 mai 1973, Perinciolo/Consiliul, 58/72 și 75/72, Rec., p. 511, punctele 3‑5; 19 septembrie 1985, Hoogovens Groep/Comisia, 172/83 și 226/83, Rec., p. 2831, punctul 9

Tribunalul de Primă Instanță: 14 iunie 2007, Landtag Schleswig‑Holstein/Comisia, T‑68/07, nepublicată în Repertoriu, punctul 16

Tribunalul Funcției Publice: 25 ianuarie 2008, Duyster/Comisia, F‑80/06, RepFP, p. I‑A‑1‑7 și II‑A‑1‑15, punctul 52

3.      Numai în cazul în care decizia contestată cuprinde cel puțin un început de motivare înainte de introducerea acțiunii, administrația are dreptul de a furniza informații suplimentare în cursul procedurii și de a‑și îndeplini obligația de motivare. În cazul unei decizii implicite de respingere a unei cereri de rambursare a cheltuielilor medicale legate de o boală profesională, afectată de o lipsă totală de motivare, o astfel de posibilitate este interzisă.

(a se vedea punctul 65)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 20 septembrie 1990, Hanning/Parlamentul European, T‑37/89, Rec., p. II‑463, punctele 41 și 44