HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
7 iunie 2011
Cauza F‑64/10
Andreas Mantzouratos
împotriva
Parlamentului European
„Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiul de promovare 2009 – Decizie de nepromovare – Admisibilitatea unei excepții de nelegalitate – Analiză comparativă a meritelor – Eroare vădită de apreciere”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care domnul Mantzouratos solicită anularea deciziei Parlamentului European de a nu îl promova la gradul AD 13 în temeiul exercițiului de promovare 2009 și a deciziilor de promovare a funcționarilor care aveau mai puține puncte de merit decât el în temeiul aceluiași exercițiu de promovare
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva deciziei de promovare a altui funcționar – Admisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 91)
2. Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă
[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 35 alin. (1) lit. (e)]
3. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Concordanță între reclamație și acțiune
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
4. Funcționari – Decizie care lezează – Obligația de motivare – Posibilitatea de motivare a unei decizii de nepromovare în stadiul precontencios – Consecințe
[Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf și art. 90 alin. (2)]
5. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor
(Statutul funcționarilor, art. 45)
6. Procedură – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Motiv întemeiat pe elemente apărute în cursul procedurii
[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 43 alin. (1)]
7. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor
(Statutul funcționarilor, art. 45)
8. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor
(Statutul funcționarilor, art. 45)
9. Funcționari – Promovare – Condiții – Funcționari care au atins pragul de referință – Drept la promovare automată – Inexistență
(Statutul funcționarilor, art. 45)
10. Procedură – Cheltuieli de judecată – Cerere de a se pronunța potrivit legii
[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 87 alin. (1)]
1. Funcționarii promovabili la un anumit grad au în principiu un interes personal să conteste deciziile de promovare la gradul respectiv a altor funcționari.
(a se vedea punctul 15)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 5 mai 2010, Bouillez și alții/Consiliul, F‑53/08, punctul 80
2. Deși instanța Uniunii nu se poate întemeia din oficiu pe un motiv care nu a fost invocat de părți, cu excepția cazului în care este vorba despre un motiv de ordine publică, aceasta trebuie totuși să interpreteze motivele invocate de un reclamant având în vedere mai ales conținutul lor, mai degrabă decât calificarea lor juridică, cu condiția însă ca motivele respective să reiasă suficient de clar din cererea introductivă. Cu toate acestea, independent de orice aspect de natură terminologică, motivele trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului Funcției Publice să se pronunțe cu privire la acțiune, eventual fără a trebui să solicite alte informații.
(a se vedea punctul 16)
Trimitere la:
Curte: 15 decembrie 1961, Fives Lille Cail și alții/Înalta Autoritate, 19/60, 21/60, 2/61 și 3/61; 13 decembrie 2005, Comisia/Aktionsgemeinschaft Recht und Eigentum, C‑78/03 P, punctul 45
Tribunalul de Primă Instanță: 24 februarie 2000, ADT Projekt/Comisia, T‑145/98, punctul 66
Tribunalul Uniunii Europene: 26 martie 2010, Proges/Comisia, T‑577/08, punctul 21
3. Cu privire la excepțiile de nelegalitate, chiar dacă acestea s‑ar raporta la o altă cauză juridică decât cea care apare în reclamație, inadmisibilitatea acestora pentru nerespectarea normei privind concordanța ar afecta echilibrul dintre protejarea drepturilor procedurale ale funcționarului și finalitatea procedurii precontencioase și ar constitui o sancțiune disproporționată și nejustificată pentru funcționar. Astfel, ca urmare a caracterului juridic intrinsec al unei excepții de nelegalitate, precum și a raționamentului care determină persoana interesată să identifice și să invoce o astfel de nelegalitate, nu se poate pretinde funcționarului sau agentului care introduce reclamația, care nu dispune neapărat de competențele juridice adecvate, să ridice o astfel de excepție în etapa precontencioasă, sub sancțiunea inadmisibilității ulterioare. Aceasta cu atât mai mult cu cât ridicarea unei excepții de nelegalitate în etapa precontencioasă este puțin probabil să conducă la succesul reclamantului în această etapă, întrucât este improbabil ca administrația să aleagă neaplicarea unei dispoziții în vigoare, care ar încălca eventual o normă de rang superior, cu unicul scop de a permite soluționarea extrajudiciară a litigiului.
Însă nu se poate invoca nelegalitatea unor decizii generale decât în măsura în care există o legătură juridică directă între actul atacat și deciziile generale menționate. Excepția de nelegalitate nu permite să se pună în discuție pe cale incidentă decât validitatea actelor normative care formează temeiul juridic al deciziei a cărei anulare o solicită reclamantul.
În scopul de a determina dacă excepția de nelegalitate invocată de reclamant este admisibilă, trebuie, așadar, să se determine care este temeiul juridic al actului atacat. În această privință, existența unei legături juridice directe între actul individual atacat și actul general în discuție se poate deduce din constatarea că actul atacat se întemeiază în esență pe o dispoziție a actului a cărui legalitate se contestă, chiar dacă dispoziția menționată nu constituie în mod formal temeiul lui juridic. În cazul în care, în decizia de respingere a reclamației, autoritatea împuternicită să facă numiri respinge pe fond toate argumentele invocate de reclamant în susținerea unei excepții de nelegalitate a actului, actul menționat constituie în mod normal temeiul juridic al deciziei respective.
(a se vedea punctele 22, 25 și 26)
Trimitere la:
Curte: 6 martie 1979, Simmenthal/Comisia, 92/78, punctul 36
Tribunalul de Primă Instanță: 26 octombrie 1993, Reinarz/Comisia, T‑6/92 și T‑52/92, punctele 56 și 57; 22 aprilie 2004, Schintgen/Comisia, T‑343/02, punctul 25; 20 noiembrie 2007, Ianniello/Comisia, T‑308/04, punctul 33 și jurisprudența citată
Tribunalul Funcției Publice: 1 iulie 2010, Mandt/Parlamentul European, F‑45/07, punctul 121
4. Administrația are opțiunea de a motiva o decizie de nepromovare în stadiul precontencios. Atunci când exercită însă această opțiune, administrația privează funcționarii vizați de posibilitatea de a introduce o reclamație pentru aflarea motivelor deciziei atacate și, prin urmare, de a‑și formula motivele în consecință. Așadar, în situația în care un funcționar a luat cunoștință de motivele unei decizii numai în stadiul respingerii reclamației, respectarea principiului concordanței dintre reclamație și cererea introductivă nu îi poate fi opusă.
(a se vedea punctul 23)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 29 septembrie 2009, Hau/Parlamentul European, F‑125/07, punctul 24
5. În cadrul Parlamentului European, punctele de merit, cu excepția limitată a punctelor rezervate secretarului general, nu sunt atribuite în urma unei analize comparative a tuturor funcționarilor promovabili de același grad. Prin urmare, administrația nu poate promova un funcționar întemeindu‑se exclusiv pe atribuirea acestor puncte de merit. Atribuirea însă a trei puncte de merit, în temeiul punctului I.3.1 din Decizia Biroului Parlamentului European din 6 iulie 2005, modificată, privind politica de promovare și de planificare a carierelor, în urma analizei anuale a meritelor unui funcționar, poate reprezenta un indiciu important în aprecierea comparativă ulterioară a meritelor funcționarilor de același grad în vederea promovării lor, conform articolului 45 din statut.
Criteriul recomandării direcțiilor generale, care permite departajarea anumitor candidați care au obținut în special același număr de puncte de merit nu este contrar articolului 45 din statut, din moment ce clasificarea efectuată de direcțiile generale în rândul funcționarilor promovabili este întemeiată pe calitățile profesionale ale acestora. Pe de altă parte, nici criteriul întemeiat pe îndeplinirea sarcinilor de importanță primordială nu este contrar articolului 45 din statut din moment ce recompensează o performanță crescută a unui funcționar căruia i s‑a încredințat o sarcină dificilă și importantă.
Criteriul nivelului răspunderilor exercitate nu poate fi redus în întregime la numărul subordonaților unui funcționar sau, mai general, la importanța sarcinilor de management îndeplinite.
Cu toate acesta, exercitarea funcției de șef de unitate, deși nu poate constitui singurul criteriu de apreciere al nivelului responsabilităților exercitate de funcționarii promovabili, este un criteriu relevant în analiza comparativă pe care autoritatea împuternicită să facă numiri trebuie să o efectueze în această privință.
(a se vedea punctele 45, 52, 54 și 55)
Trimitere la:
Tribunalul Uniunii Europene: 16 decembrie 2010, Consiliul/Stols, T‑175/09 P, punctul 48
6. Articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice interzice invocarea de motive noi după primul schimb de memorii, cu excepția cazului în care acestea se bazează pe elemente care au apărut în cursul procedurii. O soluție similară se impune în ceea ce privește o critică invocată în sprijinul unui motiv. În plus, această dispoziție nu exclude nicidecum posibilitatea ca respectivele elemente să fi fost descoperite cu ocazia unei măsuri de organizare a procedurii. În sfârșit, decăderea din dreptul de a invoca motive prevăzută de această dispoziție, prin faptul că restrânge posibilitatea părții implicate de a prezenta orice element necesar pentru ca solicitările sale să aibă câștig de cauză, trebuie să primească o interpretare restrictivă.
(a se vedea punctul 48)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 13 octombrie 2008, Neophytou/Comisia, T‑43/07 P, punctele 75-91 și jurisprudența citată
7. Autoritatea împuternicită să facă numiri dispune, pentru analiza comparativă a meritelor funcționarilor candidați la promovare, de o largă putere de apreciere și, în acest domeniu, controlul instanței trebuie să se limiteze la problema dacă, având în vedere posibilitățile și mijloacele care au determinat aprecierea administrației, aceasta s‑a menținut în limite necriticabile și nu a făcut uz de puterea sa în mod vădit eronat. Prin urmare, instanța nu poate substitui aprecierea autorității împuternicite să facă numiri cu propria sa apreciere privind calificările și meritele candidaților.
(a se vedea punctul 63)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, punctul 52 și jurisprudența citată
Tribunalul Uniunii Europene: Consiliul/Stols, citată anterior, punctul 48
8. Puterea de apreciere recunoscută administrației în raport cu analiza comparativă a meritelor funcționarilor candidați la promovare în temeiul articolului 45 din statut este limitată de necesitatea de a efectua o analiză comparativă a candidaturilor cu atenție și cu imparțialitate, în interesul serviciului și în conformitate cu principiul egalității de tratament. În practică, această analiză trebuie să fie realizată pe bază de egalitate și în temeiul unor surse de informații și de date comparabile.
În această privință, menținând totodată efectul util care trebuie să fie recunoscut marjei de apreciere a autorității împuternicite să facă numiri, o eroare de apreciere a meritelor unui funcționar nepromovat este vădită atunci când poate fi percepută cu ușurință și iese în evidență din perspectiva criteriilor în funcție de care legiuitorul a intenționat să condiționeze deciziile în materie de promovare.
(a se vedea punctele 64 și 65)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Casini/Comisia, citată anterior, punctul 53 și jurisprudența citată
Tribunalul Funcției Publice: 24 martie 2011, Canga Fano/Consiliul, F‑104/09, punctele 29-35
9. Chiar dacă Decizia Biroului Parlamentului European din 6 iulie 2005, modificată, privind politica de promovare și de planificare a carierelor prevede un prag de referință care depinde de o durată medie într‑un anumit grad, durată exprimată în ani, articolul 45 din statut prevede că promovarea se efectuează exclusiv la alegere, astfel încât nu se poate deduce din aceasta că ar exista un principiu potrivit căruia un funcționar trebuie să fie promovat în cazul în care nu are o activitate necorespunzătoare sau un principiu privind avansarea regulată în carieră care ar obliga administrația să promoveze automat un funcționar numai ca urmare a faptului că a atins o anumită vechime în grad.
(a se vedea punctul 70)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 15 februarie 2011, Barbin/Parlamentul European, F‑68/09, punctele 90 și 91
10. Potrivit articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Cererea formulată în concluzii prin care se solicită pronunțarea asupra cheltuielilor de judecată nu poate fi considerată drept o cerere având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată a părții care a căzut în pretenții.
(a se vedea punctul 76)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 10 iulie 2008, Maniscalco/Comisia, F‑141/07, punctele 30-33 și jurisprudența citată