ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera întâi)

30 septembrie 2015

Cauza F‑14/12 RENV

Peter Schönberger

împotriva

Curții de Conturi a Uniunii Europene

„Funcție publică – Funcționari – Trimitere spre rejudecare la Tribunal după anulare – Promovare – Exercițiul de promovare 2011 – Refuzul promovării – Acțiune în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care domnul Schönberger solicita, în esență, anularea deciziei Curții de Conturi a Uniunii Europene de a nu‑l promova la gradul AD 13 în cadrul exercițiului de promovare 2011

Decizia:      Respinge acțiunea ca fiind în parte vădit inadmisibilă și în parte vădit nefondată. În cauzele F‑14/12 și F‑14/12 RENV, domnul Schönberger suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Curtea de Conturi a Uniunii Europene. În cauza T‑26/14 P, Curtea de Conturi a Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de domnul Schönberger.

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii prin care se refuză promovarea – Motiv întemeiat pe neregularitatea exercițiului de promovare – Sarcina probei

[Statutul funcționarilor, art. 6 alin. (2) și art. 91, anexa I, secțiunea B]

2.      Funcționari – Egalitate de tratament – Noțiune – Limite

1.      În cadrul unei acțiuni în anulare îndreptate împotriva unei decizii a unei instituții de a nu promova un funcționar, acesta din urmă trebuie să demonstreze că, ținând seama de situația sa personală, anularea pe care o urmărește i‑ar putea deschide perspectiva de a fi promovat.

Fiecare exercițiu de promovare este în mod necesar independent de exercițiile de promovare care îl precedă sau care îi urmează, deoarece funcționarii ale căror merite trebuie comparate și criteriile definite pentru a efectua această comparație sunt proprii fiecărui exercițiu de promovare.

(a se vedea punctele 46, 54 și 55)

2.      Principiul egalității de tratament interzice ca situațiile comparabile să fie tratate în mod diferit sau ca situațiile diferite să fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care astfel de tratamente, diferite sau identice, după caz, sunt justificate în mod obiectiv. Astfel, eventuale diferențe între măsurile adoptate de instituții în privința funcționarilor lor nu pot fi invocate în susținerea unui motiv întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament de către funcționarii unei alte instituții.

(a se vedea punctele 60 și 62)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 14 februarie 2007, Simões Dos Santos/OAPI, T‑435/04, EU:T:2007:50, punctul 162 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea din 29 aprilie 2009, Balieu‑Steinmetz și Noworyta/Parlamentul, F‑115/07, EU:F:2009:41, punctul 26 și jurisprudența citată